Colaborează cu românii de dincolo de Tisa de anul trecut, iar în urmă cu opt luni a înfiinţat şi o organizaţie non-profit,  pentru a putea oficializa acţiunile.

Bogdan Ţicală este „moroşan de peste Deal“ şi se mândreşte cu asta. S-a născut la Vişeu de Sus într-o familie de condiţie medie. Spune cu mândrie că a moştenit de la mama, fost cadru didactic, altruismul. „Mama a avut grijă de educaţia mea şi a surorii mele şi ne-a repetat de când eram mici că este un gest creştinesc ajutorul dat celui în nevoie“, spune maramureşeanul.

Spiritul naţionalist i-a fost insuflat de bunicii lui. „Străbunicul meu a fost reprezentantul zonei Vişeului la Unirea din 1918, iar bunica a fost persecutată de către hortyşti pentru simplul fapt că a ascuns un drapel în hornul casei, drapel pe care îl păstrez şi astăzi cu sfinţenie“, explică acesta.

Lucrează de la 18 ani

Pentru că n-a intrat„din prima“ încercare la facultate s-a angajat ca lucrător comercial în Vişeu de Sus. „M-a luat tata din scurt şi mi-a spus că am o treabă dacă nu mi-a plăcut cartea. Şi mi-am făcut treaba“, povesteşte maramureşeanul. S-a ambiţionat şi a fost admis la a doua încercare la facultate. N-a renunţat la muncă şi a făcut facultatea la frecvenţă redusă. „Munceam dea luni până vineri, iar sâmbăta şi duminica eram la cursuri, ca student“, continuă acesta.

A venit la Baia Mare „de noră“

Bogdan şi-a cunoscut soţia pe internet. Întreaga lor poveste de dragoste a a durat mai puţin de jumătate de an. „După două luni ne-am văzut, după alte două am cerut-o de nevastă şi în mai puţin de jumătate de an eram deja căsătoriţi“, spune râzând bărbatul. „Îi cântam serenade la telefon cu un ungur din Ieud, văr de-al lui Ştefan Hruşcă şi n-am ezitat să mă mut la Baia Mare pentru dragostea vieţii mele“, adaugă acesta. Ajuns la Baia Mare a lucrat la firmă de leasing ca „om bun la toate“, apoi la o societate de transport şi turism.

În urmă cu patru ani, Bogdan s-a prezentat la concurs, a reuşit „să bată“ alţi doi contracandidaţi şi a fost angajat la Primăria din Tăuţii Măgherăuş la Serviciul de taxe şi impozite.

Îi ajută pe românii din Transcarpatia

La finalul anului 2009, Bogdan împreună cu un grup de prieteni s-a interesat de românii care locuiesc în partea dreaptă a Tisei. „Aşa am aflat că pe ei nu-i prea ajută lumea, că aproape tot ce înseamnă ajutor se canalizează spre Republica Moldova. Aşa că am decis să facem ceva“, spune bărbatul. Şi-a făcut primele contacte printre persoanele din Transcarpatia stabilite în România şi prin acestea, cu românii de peste Tisa. Prin ONG-ul pe care l-a înfiinţat, „Eternul Maramureş“ a reuşit să adune sute de volume în limba română pe care le-a trimis deja în Transcarpatia. Campania continuă şi mai urmează un transport de cărţi.

Ce-i place:

Lui Bogdan îi place să ajute şi priveşte fiecare apel pe care îl primeşte ca pe o provocare pe care nu o poate refuza. Petrece cât de mult timp poate cu soţia şi fetiţa lui de numai patru ani. O altă mare pasiune a lui este scrisul. Se ocupă singur de pagina de internet a asociaţiei pe care a înfiinţat-o.

Ce nu-i place:

Detestă ipocrizia, persoanele care exagerează cu condescendenţa şi prostia. Este revoltat de indiferenţa multora care au acces la informaţie, dar nu o folosesc din comoditate sau pur şi simplu din prostie. Nu-i place lipsa de identitate şi spune că el este mândru că s-a născut român şi mai ales „moroşan“.

Întrebări şi răsapunsuri:

Tot mai mulţi preferă să fie spectatori decât să pună mâna. De ce un ONG?

B.Ţ.: Este foarte greu să răpunzi la o asemnea întrebare fără să superi pe cineva. Este pur şi simplu o întrebare la care trebuie să răspunzi cu sufletul, aşa cum simţi. Eu am simţit că trebuie să ajut şi asta am făcut şi fac. Ce preferă alţii nu este treaba mea, dar ar trebui să se mai gândească.

Crezi că mai este loc în Maramureş de încă un  ONG?

B.Ţ.: Este loc de şi mai mult şi mai bine cu o condiţie însă. Să uite că ONG nu este sinonim cu înmatricularea de maşini aduse de dincolo fără taxe ci înseamnă să pui suflet, foarte mult suflet şi timp. Să pui scopul organizaţiei înaintea afacerilor personale şi a eventualului profit.

Sursa: http://www.adevarul.ro/locale/baia_mare/

„Iubiti frati romani!

Se adreseaza catre dumneavoastra romanii din dreapta Tisei – Maramuresul Voievodal Ucraina, urmasii dacilor liberi, urmasii lui Bogdan si Dragos-Voda in legatura cu izolarea noastra din partea Romaniei. Aici, in Romania Mica locuiesc de mii de ani romanii ramasi dupa impartirea Maramuresului integral – 4 iunie 1920. Atunci eram 11 mii, azi am ajuns la peste 50 de mii de oameni. Atunci romanii nostri au fost impartiti si dati uitarii. Dar s-au impacat cu soarta, cu mersul istoriei, bucurandu-se macar de faptul ca au avut posibilitatea sa se vada, sa se intalneasca unii cu altii, sa studieze in Romania, aflandu-se sufleteste alaturi de fii lor. Istoria a fost aspra – cehii au plecat, au venit maghiarii, am rabdat toti impreuna, dar nu am ingenuncheat, au venit rusii in 1944 si ne-au izolat si mai tare cu un gard de sarma ghimpata de GULAG stalinist, macar ca eram la un pas unii de altii si auzeam ciripitul pasarilor, sunetele clopotelor de la Sighet, radioul si televiziunea romana.

Am fost izolati fizic, dar nu sufleteste. Au trecut anii si noi credeam ca nu va sosi sfarsitul si ca Bunul Dumnezeu nu va lasa sa fie vesnic blestemul izolarii.Multa apa a curs pe Tisa, mult timp am asteptat ziua deschiderii punctului de trecere a frontierei Slatina-Sighet, care a coincis cu ziua de nastere a poetului national al Romanilor – Mihai Eminescu – 15 ianuarie 2007. Cu acest prilej, la Slatina, au fost prezenti cei doi presedinti – Presedintele Ucrainei – Viktor Iuscenko si Presedintele Romaniei – Traian Basescu.

Ne-am bucurat cu totii de ziua mult-asteptata, cu atat mai mult ca am fost vizitati la noi acasa de Presedintele Romaniei, dl Traian Basescu. In acea zi am auzit numai vorbe frumoase si multe promisiuni. Si le-am dat crezare. Dar ne-am inselat din nou. Dupa cateva luni, la 22 august 2007, punctul de trecere a frontierei Slatina – Sighet a fost inchis pe motiv ca podul de peste Tisa „Slatina-Sighet” cere reparatii urgente. Noi am cerut sa se gaseasca o modalitate de trecere a frontierei, macar pietonal, dar strigatul nostru n-a fost auzit si ascultat.

La putin timp dupa aceasta, Romania a inchis si punctul de trecere al frontierei „Campulung pe Tisa – Teresva”, motivand ca „trenul” face contrabanda. Din nou am ramas izolati de Patria-mama, suntem la un pas de Romania dar nu putem sa o vizitam, dimineata auzim cocosii cantand, ne auzim unii pe altii, din stanga si dreapta Tisei – dar raul din nou ne desparte.

Ne-am adresat la cele mai inalte institutii din Romania in legatura cu redeschiderea circulatiei pe podul de peste Tisa, dar nu suntem ascultati. Noi strigam, iar ei nu ne aud.Oare de ce Doamne? Cate odata ni se spune – Romania a aderat la Uniunea Europeana, Romania este tara straina pentru voi. Ne intrebam: de ce? Noi cu totii suntem increzatori ca acolo unde se vorbeste limba romana – acolo este Romania si atunci, de ce ne-ai izolat, Patrie-mama? Apelam la d-voastra, frati romani de Pretutindeni, ajutati-ne sa iesim din izolare, prin redeschiderea punctelor de trecere a frontierei dintre Romania si Ucraina – Transcarpatia, noi dorim sa ne aflam alaturi de poporul roman si de toti acei care poarta numele de roman.

Va cerem sprijinul D-voastra si va rugam sa fiti alaturi de noi.

Cu stima frateasca, Ion BOTOS” (foto, in picioare);

Presedintele Uniunii regionale a Romanilor din Transcarpatia „Dacia”, Ucraina Apsa de Jos

Vineri, 04 ianuarie 2008

Sursa: civicmedia.ro

Acest “manifest” a fost reluat de nenumărate ori, nu neapărat prin intermediul domnului Ioan Botoş, cât prin intermediul acţiunilor pe care încearcă (şi reuşeşte) să le întreprindă pentru fraţii noştri, Moroşenii de peste Tisa. În viitorul apropiat, noi, Moroşenii, vom continua să spijinim acţiunile fraţilor noştri din dreapta Tisei, pentru a demonstra fraţilor noştri că baza nu stă în organismele statului, ci în oamenii adevăraţi.

Doamne-ajută!

Cu multă dragoste de neam şi de ţară,

Semnează Moroşenii din Eternul Maramureş

Ce rău am făcut la lume… de nu-mi aud vorbe bune!?