I. Maramureşul- patrie primitivă a limbii române literare

În regiunea Transcarpatia din componenta Ucrainei, este incorporat nordul fostului voievodat Maramures precum si alte foste comitate care au gravitat spre Maramures si erau populate de români.

De la începutul mileniului al II-lea si până la sfârsitul celui de al II-lea război mondial (când nordul a fost cedat Cehoslovaciei) Maramuresul a rămas unitar având ca hotare Carpatii Pădurosi, Muntii Rodnei, Lăpusului, Iasului si Bârjabei până la Teceu în câmpia Tisei.

Desi Maramuresul, puternică vatră a dacilor liberi (la sfârsitul sec.III d.H. Commodus strămută la sud de Somes 12.000 familii) *1 a rămas în afara Daciei romane, a fost totusi puternic influentat de cultura si civilizatia romană. Maramuresul e considerat ca patrie primitivă a limbii române literare de către N. Iorga în ,,Istoria literaturii religioase a românilor” unde sustine că Maramuresul a fost ,,Toscana” românilor, că el ne-a dat limba literară. *2

Prima mentiune documentară a Maramuresului ca loc de vânătoare regală este din 1299 iar ca domeniu regal din 1231, cu toate că un document din 1445 aminteste de o donatie făcută unei familii de către stefan cel Sfânt, deci în jurul anului 1000. *3 Prima amintire a unui conducător local din Maramures se face la 1299 când e pomenit Nicolaus Voivoda filius Mauricii. Mauriciu era comite de Ugocea si Maramures, dovadă că încă de pe atunci comitatele Ugocea si Bereg din prelungirea Maramuresului gravitau spre acesta după cum vom vedea mai jos. *4

Ghe. I. Brătianu a avansat ideea că Bogdan a încercat să obtină independenta întâi pentru românii din Maramures si neputând-o realiza aici a dus-o la totală biruintă în Moldova. Ca dovadă a miscărilor revolutionare ale lui Bogdan în Maramures e faptul că încă de la 1343 el apare în acte regale ca ,,noster infidelis” si că la 30 septembrie 1364 regina Elisabeta cedează în fata acestor miscări care se pare că au continuat dând diploma prin care reasează pe românii din Bereg si Maramures în dreptul de a-si alege liber voievodul.

Chiar istoricul maghiar Petrovay G.spune că: ,,Românii din Maramures si Bereg au fost investiti cu astfel de privilegii cum n-a putut avea niciodată un neam de păstori care ar fi imigrat pe încetul păscându-si turmele.” *5 Românii din Maramures si Bereg n-au fost supusi autoritătii comitelui si a altor dregători ai comitatului ci erau supusi voievozilor alesi de ei însisi, deosebit în fiecare comitat; acestia îi conduceau la război pe cei înarmati si-i judecau rezolvând procesele dintre ei precum si pârile începute de altii împotriva lor.Contributii trebuiau să dea numai a cinzecea parte din sporul turmelor lor.

Cea mai veche mentiune de înnobilare a unui cneaz român de către regele Ungariei este din 1326. Carol Robert dăruieste lui Stanislau pentru serviciile sale, mosia Zurduc. *6 Este certă ridicarea în rândurile nobilimii a mai multor cnezi maramureseni după anul 1360 adică după trecerea lui Bogdan în Moldova drept răsplată pentru credinta lor fată de rege în timpul răscoalei lui Bogdan. Începutul îl face Dragos urmat de cnezii Sarasău din Apsa. *7

Unii cnezi si voievozi maramureseni înnobilati se erijează în mari seniori cu veleităti de suzerani creându-si vasali prin danii altor cneji. Astfel, cnejii nobili Ambrosiu si Mihail de Dolha înnobilează la 1454 pe un văr al lor Simeon, pe fratele lui Ioan si pe uni veri ai acestuia pe jumătatea mosiei Cuhea *8 si aceeasi familie îsi ridică cetate din piatră fără încuviintarea puterii centrale. *9

Pentru că intentia acestei lucrări este de a trata despre vetrele românesti de dincolo de granitele României, trebuie să zăbovim asupra mănăstirii din Peri rămasă dincolo de frontiera fixată Maramuresului. Printr-un pelerinaj la Constantinopol în 1391 voievodul Balită, seful familiei Drăgosestilor a obtinut de la Patriarhul ortodox înăltarea la rangul de stavropighie, ceea ce înseamnă ,,înfigere de cruce” *10 a mănăstirii lor din Perii Maramuresului ca autoritate ecleziastică asupra românilor din tinuturile Maramuresului, Sălajului, Ardudului, Ugocei, Beregului,Ciceului, Ungurasului, Văii Beretăului în Bihor. *11

Egumenul din Peri devenea exarh al patriarhului Antonie de Constantinopol. După moartea lui, dreptul de alegere a succesorului revenea voievozilor ,,de prea bun neam” Balită si Drag împreună cu călugării mănăstirii si credinciosii din eparhie. În acelasi an 1 391 Balită si Drag obtin dreptul de a alege mitropolit al Haliciului dacă ieromonahul Simion ar fi decedat. *12

Mihai Viteazul va aseza si el în mănăstirea Sf.Mihai din Peri (de care aflase că fusese clădită în marginea Sighetului de fii lui Sas-Vodă si că avusese si înainte un vlădică cu drepturi de exarh) un episcop român dintre clericii cărturari ai tării sale, pe Sârghie, fost egumen de Tismana. *13

Privind cnezatele din tara Maramuresului ne vom opri doar asupra celor de la nord de actuala granită.
Cnezatul Câmpulungului situat pe valea Tisei si Tarasului cuprindea sate ca: Criva, Bedeu, Apsa, Biserica Albă, Taras, Bociocoi, Teceu cu centrul la Bedeu stăpânit de familia Codrenilor.

Cnezatul Talaborului situat pe apa cu acelasi nume cuprindea satele: Domnesti, Văineag, Dărmănesti, Talabor, Dulesti, Darva, Crisănesti, Drăgoesti, Uglea.

Cnezatul Bârjavei de pe valea omonimă a fost dominat de familia cnezilor de Bilca care erau în prima jumătate a secolului al XIV-lea si voievozi ai românilor din Bereg, dominantă devenind mai apoi familia cnezilor de Dolha. *14

În cnezatele de câmpie cu sol fertil se fac colonizări cu maghiari si sasi din 1271 aici sunt mentionati colonisti (hospites) veniti dinspre Valea Tisei. *15 În secolul XVI, din 100 sate maramuresene, 84 erau românesti, 7 cu oaspeti regali germani sau maghiari, 5 de ruteni si pentru 4 sate nu există date.De la 90% populatia românească a scăzut în secolul XV datorită colonizării rutene la 80%. *16 La 1451 chiar sate care erau zise rutene erau conduse de fii unui cneaz român înnobilat după dreptul românesc. *17

În prelungirea Maramuresului atât din punct de vedere etno-demografic cât si institutional erau comitatele Bereg, Ugocea, Ung si Arva. În secolele XIV-XVI, 60 000 români s-au stabilit până si în Moravia unde s-au slavizat păstrând însă chiar până astăzi la vreo 100 de cuvinte românesti. *18 Românii de pe domeniul Munkacs (Muncacevo) din comitatul Bereg se bucurau din vechime de dreptul de a-s alege anual voievodul, drept confirmat la 1493, 1506, 1523, 1562, etc.

Cnezatul satelor Rotunda si Cusnita arată documentele că este stăpânit la 1383 de Ioan Sandor si stefan, fii fostului voievod al românilor, iar la 1419 de stefan Românul.
Un alt cneaz era la Săliste.

Cnezi români sunt mentionati si în comitatul Ung: 1402 Inciu din Humena, 1409 Neag, 1400 Vanciu.
În 1530 în Maramures existau ca orase: Sighetul, Hust, Visc, Teceu, Câmpulung iar cetăti existau în: Apsa, Slatina, Sarasău, Ocnesti, Ieud, Criva. *19

Românilor de pe domeniile cetătilor Arva si Lypkova pe baza vechilor libertăti li se confirmă privilegiile de Matei Corvin la 1474, de Ludovic al II -lea la 1526 si de Ferdinand I la 1576 *20.

Identitatea si unitatea institutională dintre tara Maramuresului si comitatele învecinate mai ales Bereg se dovedeste si prin desfiintarea hotarelor celor două unităti politico-administrative în ce priveste stăpânirile voievodale. Familia Drăgosestilor Maramuresului, descendentii voievodului Sas al Moldovei, Balc, Drag si fratele lor Ioan Românul cu numeroase rude si familiari s-au distins în mai toate confruntările oastei transilvane de pe fronturi cuprinse între Dunărea de jos si Nistrul superior, dobândind înalte recompense pentru merite militare: Nylab de pe malul Tisei (1378) cu 6 sate românesti si 4 unguresti, Chioarul, Ariesul, Hustul (1392), Gherta, Ardud. Drăgosestii detin la finele secolului al XIV-lea autoritatea politică în Sătmar, Maramures, Ugocea, Bereg.

Influenta de care se bucurau voievozii români de la nord de Tisa o dovedeste si faptul că la 1414 Ioan Românul de Dolha se numără printre familiarii curtii regale, că la 1 418 aceeasi familie îsi apără cu oameni înarmati mosia de la confiscare, *21 că însusi Iancu de Hunedoara era frate devălmas cu Cândres castelan de Munkacs pe care-l numeste frate al său si că la 1454 la stăruinta nepotilor voievodului Stanislau sprijinită de Iancu de Hunedoara regele Ladislau al V-lea a încorporat domeniul Dolha cu 5 localităti din tinutul Bârjabei, comitatului Maramures. *22

NOTE
1.I. Căruntu, D.M Mircea, ,,841 Teste de istorie”, Bucuresti 1995, pag.10
2.Gavril Istrate, Originea limbii române literare, Iasi 1981, pag.147
3.X X X Judetele României Socialiste, Bucuresti 1969, pag.341
4.Ghe.I.Brătianu, Traditia istorică despre întemeierea statelor românesti Bucuresti 1980, pag.135
5.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.III, Cluj 1986, pag.486
6.X X X Istoria României în date, Chisinău, 1992, pag.67
7.st.Pascu, op.cit., pag.484
8.st.Pascu, op.cit., pag.441
9.A.Filipascu, Patronime maramuresene, genealogia familiei de Dolha si Petrova, ed Albatros, Bucuresti, 2003
10.N.Iorga, Istoria românilor prin călători, Bucuresti 1991, pag.84
11.X X X Istoria militară a poporului român, vol.II, Bucuresti 1986,pag.143
12.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.III, Cluj 1986, pag.488
13.N.Iorga, Istoria românilor pentru poporul românesc, Chisinău, 1992,pag.130
14.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.III, Cluj 1986, pag.481
15.X X X Istoria României în date ,Chisinău 1992, pag.58
16.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.II, Bucuresti 1979, pag.444
17.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.IV, Bucuresti 1989, pag.177
18.G.A.Pordea, Note asupra relatiilor româno-ungare, ,,Patrimoniu”, Chisinău, 2-1991, pag.44
19.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei , vol.II, Bucuresti 1979, pag.225
20.st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.III, Cluj 1986, pag.494
21. st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.III, Cluj 1986, pag.266
22. st.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol.III, Cluj 1986, pag.486

II. Împărtirea Maramuresului- o rană vesnică

În 1553 Maramuresul a fost inclus în principatul Transilvania. *23

Demn de mentionat că si Petru Rares viza stăpânirea cetătilor Muncaciu si Hust, prin urmare a Maramuresului de unde se coborâseră strămosii săi cu două veacuri în urmă si face demersuri în acest sens pe lângă Ferdinand. *24

Împăratul Rudolf al II-lea întoarce Transilvaniei în 1 606 comitatele Tokai, Bereg si Ugocsa cedate în 1570 Habsburgilor de către Ioan Sigismund care păstrase totusi Maramuresul cu Hustul. *25
O altă etapă în extinderea stăpânirii transilvane la nord-vest de Tisa este campania lui Gheorghe Rakoczi I care a tinut din primăvara până în toamna anului 1 644. Kosice a fost cucerită de trupele transilvănene la 11 martie punând pe fugă circa 14 000 soldati imperiali. Un atlas rusesc arată că Transilvania secolului XVI cuprindea si orasul Kosice (azi în Slovacia)39

În noiembrie au început tratativele de pace între Imperiul habsburgic si Gheorghe Rakoczi I iar în august 1645 prin pacea de la Linz, Transilvaniei i-a fost recunoscută stăpânirea comitatelor Barsod, Abauj, Zempleu, Ugocsa si Bereg, Satu-Mare si Szabolcs. *26

La schimbarea suzeranitătii turcesti cu cea austriacă, cei din urmă se vor instala în 1 688 în cetatea Hust.

O contributie însemnată în propăsirea cultural-natională a românilor maramureseni aflati sub monarhia habsburgică este înfiintarea la Sighet în 5 februarie 1 861 a ,,Asociatei pentru cultura poporului român din Maramures”. *27

Până în 1920, Maramuresul a rămas unitar în perimetrul numit la începutul lucrării cuprinzând 157 comune locuite în mare parte de români. Din 1920 Maramuresul de la nord de Tisa (6 873 km2) a intrat în componenta Cehoslovaciei, în hotarul României rămânând doar 3 381 km2 în stânga Tisei.

La Marea Adunare Natională de la Alba Iulia au participat si delegati 37 ai satelor românesti din Maramuresul de peste Tisa. În 14 noiembrie 1 918 s-au ales pentru a reprezenta oficial la Alba Iulia satele lor: D.Veres, I. Simon, (din Apsa de jos); G. Stet, I. Marina (din Apsa de Mijloc); P.Cozar, V.Pop, C.Pavel, P.Bota, (din Slatina) ;A . Darabath, G.Simon (Biserica Albă). Învătătorul I.Blitz din Slatina a reprezentat Reuniunea învătătorilor din Maramures iar I.Filip din Apsa de Jos si M.Dan din Apsa de mijloc sunt trimisi cu ,,credentionale”; la Alba Iulia. Când s-a proclamat ,,Trăiască România Mare de la Nistru până la Tisa”, maramuresenii au insistat să se revină si de la tribună s-a strigat ,,Trăiască România Mare de la Nistru până dincolo de Tisa”.

Consiliul Diligent trimite în 3 ianuarie 1918 un memoriu lui Brătianu în care se spune că vechiul Maramures se întindea până în Slovăcime si cuprindea comitatele Ung, Bereg, Ugocea si Maramures. Se spunea că românii au început să emigreze din Bereg si Ung de la 1354 când printul T. Koriatovici a schimbat cu Ludovic cel Mare mosia sa din Podolia în schimbul domeniului de la Muncaciu si a adus în tară pentru cultivarea mosiilor sale rusi, înfiintând pentru acestia biserică la Muncaciu. În 1310 Andrei III a adus la Visc, Teceu si Câmpulung “hospesi”. Se mai mentionau luptele dintre episcopii de la Peri si Muncaci (la 1498 regele Vladislav apăra dreptul episcopului din Peri). Aici unirea cu Roma a început din 1650. La 1710 “curutii” aprind mănăstirea Perilor secularizează averile, încât episcopii români se retrag la Moisei si Bârsana. Până la 1856 românii greco-catolici de aici erau sub stăpânire bisericească slavonă. În acest timp s-au slavizat si clericii dar si mult popor. Se cerea cuprinderea la România si a comunelor Bedeu si Chirva. Memoriul mentiona muntii din dreapta Tisei care erau în proprietatea românilor (Plăiucul, Măgura-Apsănescul, Curpanul, Oprisa, Săndreasca…) arătându-se diplomele din 1390, 1402, 1406, 1418, 1411, 1419, 1442, 1463 prin care le-au fost atribuiti. si din Galitia erau ai românilor muntii Păpădia, Ciursa si Prelucile. Se cerea o granită care dădea României 114.293 români (60%), 45.265 evrei, 34.210 ruteni, 17.872 nemti si 7.429 unguri. *38

În timpul primului război mondial, armata română ocupând linia Muncaci-Cop a constituit un tampon între armatele rosii maghiare si ucrainene.28 În 1919 existase o situatie favorabilă unirii întregului Maramures cu România dar guvernul Brătianu, preocupat de Banat, a abandonat tratativele în care partea cehă se arătase disponibilă în ceea ce priveste retrocedarea Maramuresului, cerând ajutorul României pentru a stabili ofensiva maghiară. În ultimele luni ale lui 1919 guvernul Văitoianu a făcut demersuri în urma cărora România urma să primească plasele Sighet, Tisa, Taras si Teceu. Au urmat trei luni de guvernare ale lui Vaida. Cehoslovacia acceptase cedarea întregului Maramures mai putin plasa Dolha. La căderea guvernului Vaida, cehii refuză semnarea acordului deoarece delegatia română nu avea împuternicirea noului guvern condus de Averescu care a ordonat armatei române să se retragă în stânga Tisei. *29

În 9 decembrie 1919 senatorii si deputatii din Maramures, Ugocea, si Sătmar adresează un memoriu *30 guvernului român în legătură cu fixarea granitei de nord a României ,,conform liniei de demarcatiune stabilită la 1919, iunie, de către Comandamentul trupelor române, de comun acord cu comandamentul trupelor cehoslovace,,- linie ce dădea întreg Maramuresul istoric, României. Se invoca faptul că în cazul unei partajări a Maramuresului s-ar pierde comunele curat românesti de pe malul drept al Tisei (Slatina, Biserica Albă, Apsa de jos, Apsa de mijloc, Lunca, etc.) si comune cu populatie semiromânească (Bedeu, Neresnita, Apsa de sus etc.) ,,Notăm că si celelalte comune rusesti care cad în zona noastră au fost si ele tot românesti dar în decursul timpului s-au rutenizat, n-au uitat originea lor si insistă toate să li se dea preoti si scoli românesti” spunea memoriul. Se mai invoca si pierderea salinelor renumite de la Slatina si Hust, a pădurilor de peste Tisa (681 000 iugăre) proprietate a comunelor românesti din stânga Tisei, calea ferată ce lega Maramuresul prin Hust cu Satu-Mare si păsunile a 12 comune românesti de la sud de Tisa.

Se solicita a se da ordin trupelor să nu se retragă din teritoriu întrucât cehi însisi au oferit românilor acest teritoriu fixând de comun acord si din ruga cehilor linia de demarcatie pe culmile muntilor de către experti militari ai ambelor state tinându-se seama de interesele locale, istorice si administrative.

Se amintea că rutenii au emigrat în comitatele Maramures, Bereg si Ung abia în secolul al XV-lea si al XVI-lea ca lucrători de pe mosiile românesti. Cu toate acestea nu se cerea tot ce a fost al nostru ci numai pământul românesc al Maramuresului unitar ce forma o unitate geografică indivizibilă.

De la Carpati la râul Tarackz, teritoriul este eminamente românesc iar în zona dintre Tarackz si linia democratională stabilită în iunie 1919 si chiar dincolo de linie, elementul românesc este reprezentat destul de pregnant dovadă numirile topografice si numele locuitorilor. Satul Hust a fost o cetate veche românească, orăselul Sălăusul Mare este încă românesc iar în Craia nu există nici măcar un singur rutean. *31

De caracterul românesc al Maramuresului au tinut cont chiar si ungurii. El a fost singurul judet în întreaga Transilvanie, în care erau prefecti, subprefecti si pretori de nationalitate română si în regiunile rutene până înainte de asta cu 25-30 ani.

În toamna lui 1919 la alegerile parlamentare din România a participat întrega populatie (si ruteană) care si-a ales deputati si senatori si de nationalitate ruteană. La 13 decembrie 1919 Orestie Ilniczki reprezentant al rutenilor în Maramures a făcut o declaratie în fata Adunării Deputatilor în care îsi exprima atasamentul fată de România. *32

La începutul lui ianuarie 1919 trupele ucrainene ocupă Valea Tisei, Sighetul si tinutul din dreapta Viseului până din sus de Leordina. Armata română intervine la 16 ianuarie când regimentul 14 din Roman trece Gutâiul si la 17 ianuarie zdrobeste trupele ucrainene în lupta de la Cămara-Sighet si controlează ambele maluri ale Tisei. Cu trupele bolsevice maghiare se duc lupte la Peri -30 martie si Hust-3 mai. *39

România era dispusă chiar să organizeze un plebiscit în zone cu majoritate ruteană. Se spunea înainte de conferinta de pace că ,,dacă nu s-ar acorda României acest mic tinut, el va forma o rană vesnică, un izvor vesnic de conflicte între România si Cehoslovacia”. Însă nu a fost să fie al nostru Maramuresul de Nord ci al cehoslovacilor.

În etape, în urma actelor de la 2 noiembrie 1938 si 15 martie 1939 Ungaria va anexa întreg teritoriul Ucrainei Subcarpatice. *34 După război Maramuresul de peste Tisa a intrat în componenta URSS-ului, respectiv în regiunea Transcarpatia (cu centrul la Ujgorod) din cadrul Ucrainei, situatie existentă si azi.

O delegatie de scriitori români în frunte cu Laurentiu Ulici au vizitat în 1990 Maramuresul din Ucraina la invitatia Societătii Culturale ,,G.Cosbuc” din localitatea ucraineană Slatina. Scriitorii nostri află că în regiune trăiesc peste 40.000 români, cele trei Apse, Biserica Albă, Peri si Slatina păstrându-si caracterul românesc. Se deschise în acel an la Universitatea din Ujgorod, o facultate de istorie cu 11 studenti care învătau în româneste. *35

Din nordul Maramuresului, din vechile judete Bereg si Ugocea care în evul mediu se întindeau peste creasta Beskizilor până în apropiere de Tatra au rămas astăzi doar 5 localităti cu populatie preponderent românească în imediata apropiere a Sighetului. Oronimia Carpatilor din zonă este net autohtonă: Tomnatic, Chicera, Zboru, Bârjava, Cuc, Trihotare, Gorgan, Strunga, Căputa, Groapa. Numele localitătilor au fost însă schimbate- Apsa a devenit Dibrova, Slatina în Solotvina, Biserica Albă în Bela terkva.

În 1992 românii se plângeau că trecerea de la limba rusă la ucraineană a dus la disparitia revistei ,,Prietenia română” dar că postul T.V din Ujgorod transmitea de trei ori pe săptămână si în limba română. *36

Statul român trebuie să asigure conditii învătământului si limba română în zonă pentru că ,,totdeauna noi am locuit în Limba Română” spunea învătătoarea Florica Hrit, româncă din oblastia ucraineană Zakarpatskaia.

NOTE
23.X X X Judetele României Socialiste, Bucuresti 1969, pag.341
24.N.Iorga, Istoria românilor pentru poporul românesc, Chisinău 1992, pag.98
25.X X X Istoria României în date, Chisinău 1992, pag.127
26.X X X Istoria militară a poporului român, vol.III, Bucuresti 1987, pag.265
27.X X X Istoria României în date, Chisinău 1992, pag.204
28.X X X În apărarea României Mari, Bucuresti 1994, pag.247
29.L.V.Szabo, De la Nistru până dincolo de Tisa, ,,Timisoara”, 8 I 1992, pag.5
30.X X X 1918 Desăvârsirea unitătii nationale statele, vol.V, Bucuresti 1986 pag.323
31. X X X 1918 Desăvârsirea unitătii nationale statele, vol.V, Bucuresti 1986 pag.325
32. X X X 1918 Desăvârsirea unitătii nationale statele, vol.V, Bucuresti 1986 pag.330
33. P. Bărbulescu, I.Closca, Repere de cronologie internatională, Bucuresti 1982
34.V.Georgescu, Istoria românilor, Bucuresti 1992, pag.225
35.I.Zubascu, Nordul poetic al limbii noastre, ,,Flacăra”, 24 octombrie 1990, pag.12
36.C.Ivanciuc, Prin tările române vecine, ,,Tinerama” 24-30 ianuarie 1992, pag.11
37.X X X Românii la 1918, vol.IX Bucuresti 1989,pag.4
38.X X X Atlas istorii srednih vekov, Moscova 1991, pag.1
39.A.Filipascu de Dolha, Istoria Maramuresului, ed Gutinul, Baia Mare, 1997, pag 203

Viorel Dolha

Sursa: gid-romania.com

Acei oameni din dreapta Tisei sunt urmaşii celor care au strigat la Unirea din 1918 „Trăiască România Mare de la Nistru şi până dincolo de Tisa!”, sunt oameni care nu au uitat că sunt despărţiţi cu sârmă ghimpată de fraţii lor de “dincoace de Tisa”, de moroşeni – fraţii lor.

Moroşenii de peste Tisa au nevoie, acum, mai mult decât orcând, de SPRIJINUL NOSTRU. Sprijinul trebuie să se materializeze în primul rând prin donarea de cărţi în limba română, în special pentru copiii din clasele I – IV, copii cărora trebuie să le insuflăm simţăminte româneşti, să-i ajutăm să gândească româneşte, să citească şi să scrie ROMÂNEŞTE. ABCdare, manuale de gramatică, manuale de istorie, cărţi pentru copiii şcolari, cărţi de rugăciune în limba română – sunt cele mai importante lucruri care lipsesc românilor din Transcarpatia.

Pentru cei ce nu au aflat, există insule de românitate în Ucraina, pământ unde nu au pătruns influenţele ucrainene, dar, din păcate, nu a pătruns nici bunăstarea (pentru cei ce sunt dornici de cunoaştere, vă prezint un link http://www.eternulmaramures.ro/2009/09/08/socant-%E2%80%9Cinsula%E2%80%9D-romanilor/). Fraţii noştri “au fost lăsaţi în pace”, dar şi în mizerie şi ignoranţă. Nu există în statistici ca “minoritate română”… Ce greu îmi e să spun “minoritate română” pe PĂMÂNT ROMÂNESC!!!!!

Alte zone din Transcarpatia o duc mult mai bine decât cei din “Insula” românilor, dar şi aici lipseşte accesul la educaţie, în oraşe ca Apşa, Slatina, Biserica Albă (vezi articolul de pe blogul Noua Dreaptă).

Majoritatea reprezentanţilor autorităţilor din Maramureş fac puţin, foarte puţin (sau nimic) pentru a-i susţine şi pentru a susţine efortul de a educa în spirit românesc pe cei din Transcarpatia.

Uniunea Ucranenilor din România se ocupă de bunăstarea minorităţii ucrainene de la noi, dar uită să spună despre umilinţa românilor din Ucraina. Aici strigă să li se asigure ucrainenilor accesul la educaţie, la informaţie, dar în Ucraina îi prigonesc sau “îi lasă în pace” pe români. Pe pământ românesc se întâmplă toate acestea, domnilor parlamentari!

Aşadar, în numele bunului simţ şi al iubirii de neam şi ţară, fac un apel la cei ce simt şi gândesc româneşte: vă rog să ne sprijiniţi în colectarea de materiale în limba română, materiale necesare pentru educarea ROMÂNILOR DE DINCOLO DE TISA. Dacă se va putea, se va strânge şi un fond bănesc pentru achiziţionarea de cărţi în limba română, cărţi ce vor fi trimise celor care au nevoie de ele. Oamenii de dincolo de Tisa sunt sătuli de demagogie, vor cărţi, nu vorbe, vor să aibă acces la cultura română.

Să nu uităm: SUNT FRAŢII NOŞTRI!!! Românii, din puţinul lor şi-au ajutat întotdeauna fraţii, şi-au cinstit dintotdeauna oaspeţii care le-au călcat pragul. Haideţi să demonstrăm, încă o dată, că ne cinstim neamul şi neamurile, limba ROMÂNĂ!