Acei oameni din dreapta Tisei sunt urmaşii celor care au strigat la Unirea din 1918 „Trăiască România Mare de la Nistru şi până dincolo de Tisa!”, sunt oameni care nu au uitat că sunt despărţiţi cu sârmă ghimpată de fraţii lor de “dincoace de Tisa”, de moroşeni – fraţii lor.

Moroşenii de peste Tisa au nevoie, acum, mai mult decât orcând, de SPRIJINUL NOSTRU. Sprijinul trebuie să se materializeze în primul rând prin donarea de cărţi în limba română, în special pentru copiii din clasele I – IV, copii cărora trebuie să le insuflăm simţăminte româneşti, să-i ajutăm să gândească româneşte, să citească şi să scrie ROMÂNEŞTE. ABCdare, manuale de gramatică, manuale de istorie, cărţi pentru copiii şcolari, cărţi de rugăciune în limba română – sunt cele mai importante lucruri care lipsesc românilor din Transcarpatia.

Pentru cei ce nu au aflat, există insule de românitate în Ucraina, pământ unde nu au pătruns influenţele ucrainene, dar, din păcate, nu a pătruns nici bunăstarea (pentru cei ce sunt dornici de cunoaştere, vă prezint un link http://www.eternulmaramures.ro/2009/09/08/socant-%E2%80%9Cinsula%E2%80%9D-romanilor/). Fraţii noştri “au fost lăsaţi în pace”, dar şi în mizerie şi ignoranţă. Nu există în statistici ca “minoritate română”… Ce greu îmi e să spun “minoritate română” pe PĂMÂNT ROMÂNESC!!!!!

Alte zone din Transcarpatia o duc mult mai bine decât cei din “Insula” românilor, dar şi aici lipseşte accesul la educaţie, în oraşe ca Apşa, Slatina, Biserica Albă (vezi articolul de pe blogul Noua Dreaptă).

Majoritatea reprezentanţilor autorităţilor din Maramureş fac puţin, foarte puţin (sau nimic) pentru a-i susţine şi pentru a susţine efortul de a educa în spirit românesc pe cei din Transcarpatia.

Uniunea Ucranenilor din România se ocupă de bunăstarea minorităţii ucrainene de la noi, dar uită să spună despre umilinţa românilor din Ucraina. Aici strigă să li se asigure ucrainenilor accesul la educaţie, la informaţie, dar în Ucraina îi prigonesc sau “îi lasă în pace” pe români. Pe pământ românesc se întâmplă toate acestea, domnilor parlamentari!

Aşadar, în numele bunului simţ şi al iubirii de neam şi ţară, fac un apel la cei ce simt şi gândesc româneşte: vă rog să ne sprijiniţi în colectarea de materiale în limba română, materiale necesare pentru educarea ROMÂNILOR DE DINCOLO DE TISA. Dacă se va putea, se va strânge şi un fond bănesc pentru achiziţionarea de cărţi în limba română, cărţi ce vor fi trimise celor care au nevoie de ele. Oamenii de dincolo de Tisa sunt sătuli de demagogie, vor cărţi, nu vorbe, vor să aibă acces la cultura română.

Să nu uităm: SUNT FRAŢII NOŞTRI!!! Românii, din puţinul lor şi-au ajutat întotdeauna fraţii, şi-au cinstit dintotdeauna oaspeţii care le-au călcat pragul. Haideţi să demonstrăm, încă o dată, că ne cinstim neamul şi neamurile, limba ROMÂNĂ!