Drama românilor din Ucraina, prea puţin percepută şi înţeleasă la Bucureşti

MaramuresUcraina, intre practici staliniste si dorinte europene

Romania si Ucraina sunt doua state care aspira la un loc in marea familie europeana, numai ca dincolo de imaginea oferita ochilor Europei exista realitati ascunse din partea a cel putin uneia dintre aceste doua tari vecine si „prietene”. Cu vecinatatea mai e cum mai e, dar la capitolul prietenie, „vecina” se pare ca nu da semne ca Romania sau interesele sale ar conta catusi de putin. Desi semnatare ale unui acord bilateral ce prevede printre altele recunoasterea si acordarea de drepturi minoritatii romanesti si in contra partida celei ucrainene, cel putin una din partenerele jocului nu respecta regulile.

In timp ce Romania recunoaste oficial existenta minoritatii ucrainene, vecina ei se face ca uita ca pe teritoriul ei traiesc, dupa statisticile oficiale ale recensamantului din 2001, aproximativ 409 600 de romani autohtoni, reprezentand 0,8% din totalul populatiei si deci a treia etnie ca importanta! Totusi, din surse neoficiale, se pare ca numarul romanilor-moldovenilor ar fi in jur de 1 milion raspanditi in mai multe zone: Transcarpatia, Sudul Basarabiei, Regiunea Cernauti, Regiunea Herson.

Din ratiuni ce nu fac obiectul acestui material, nu vom intra in amanunte pentru a explica ipotetic de ce oficialii statului vecin nu stiu cum sa procedeze „mai european” sa scape de aceasta mare problema ce o constituie populatia romaneasca. Aceasta, desi supusa in mod constant, repetat si diabolic la presiuni de toate felurile, se incapataneaza sa-si pastreze identitatea etnica si culturala. Ucrainienii au repus in circulatie teza stalinista a moldovenismului din frica ca vreodata Romania va dori sa-si revenidce teritoriile, dar nici dupa semnarea tratatului de buna vecinatate din 1997, prin care tara noastra renunta in mod clar la pretentiile teritoriale, autoritatile de la Cernauti nu au slabit fraul, continuand mult mai hotarate politica de deznationalizare a comunitatii romanesti de pe intreg teritoriul.

Continue reading Drama românilor din Ucraina, prea puţin percepută şi înţeleasă la Bucureşti

Apel la solidaritate cu românii din Transcarpatia în Senatul României

RTEmagicC_valer_marian.jpgAbandonaţi după Marea Unire de la 1918, maramureşenii din dreapta Tisei (Transcarpatia – Ucraina) sunt în sfârşit luaţi în seamă de politicienii români. Urmaşi ai dacilor liberi, trecuţi prin foc şi sabie sub 3 imperii, românii din Transcarpatia sunt un exemplu de păstrare a identităţii naţionale şi a limbii materne.

În decurs de 80 de ani, aceştia nu numai că nu s-au lăsat asimilaţi de cehi, austro-ungari sau sovietici, dar au prosperat, numărul celor ce se declară astăzi români triplându-se.

Prima declaraţie politică de solidaritate cu maramureşenii din dreapta Tisei, intitulată “Să nu-i uităm pe românii din Transcarpatia!” a fost redactată şi citită zilele trecute de senatorului PSD de Satu Mare, Valer Marian. Documentul prezentat în plenul Senatului, reprezintă nu numai o reparaţie morală ci şi o recunoaştere a meritelor locuitorilor români din Transcarpatia, despărţiţi de fraţii lor, mai bine de jumătate de secol printr-un gard electric. Documentul se bazează pe mandatul şi informaţiile primite de la asociaţiile românilor din Transcarpatia şi a fost prezentat de senatorul Marian în perspectiva vizitei oficiale a preşedintelui României, Traian Băsescu în Ucraina. Între timp, vizita oficială a preşedintelui român la Kiev şi Cernăuţi, programată pentru 25-26 februarie, a fost amănată pentru o dată ulterioară.

Continue reading Apel la solidaritate cu românii din Transcarpatia în Senatul României

Aţi uitat de românii din Ucraina!

2133_pag-2Presiuni asupra ziarelor romanesti, scoli romanesti „ucrainizate”, lipsa de fonduri, dezinteres din partea mai marilor judetului nostru, acorduri bilaterale încalcate. Sunt cateva din coordonatele unui „razboi” rece dus de romanii din drepta Tisei, într-un singur scop: pastrarea identitatii nationale. GAZETA va propune o incursiune în viata comunitatii de romani din Transcarpatia, o zona în care liderii se zbat sa pastreze mandria de a fi romani. Totusi, din lipsa de fonduri si sprijin, situatia lor capata uneori accente dramatice.

Ucraina a adoptat în urma cu peste un deceniu acordurile internationale referitoare la drepturile apartinand minoritatilor nationale. Mai mult, dupa alegerile din 2004, guvernantii romani au promis declansarea asa-numitei „ofensive pro-romanesti”, de sprijinire a romanilor din afara granitelor. Dar, ca de obicei, de la teorie la practica e cale lunga.

Continue reading Aţi uitat de românii din Ucraina!

Maramuresul istoric – kilometrul zero al Europei

Incredibil, dar adevarat! Certificatul nostru de europeni get-beget are mai mult de un secol si vine de acolo de unde ne asteptam mai putin. De la marele nostru vecin Ucraina.

In Maramuresul Istoric, in regiunea Transcarpatia, la nici doi pasi de frontiera de nord-vet a Romaniei, se afla borna care atesta ca suntem inima geografica a Europei inca din anul 1887. Manastiri si biserici maramuresene din lemn, cimitire vechi de sute de ani si cetati dacice milenare stau de veghe pe culmi.

Salbe de sate romanesti adapostesc maramuresenii, adevarati supravietuitori despre care se vorbeste prea putin sau deloc in presa romaneasca. Au gospodarii demne de toata lauda, dar duc lipsa de informatii, presa, emisiuni TV in limba romana.

Incredibil, dar adevarat! Certificatul nostru de europeni get-beget are mai mult de un secol si vine de acolo de unde ne asteptam mai putin. De la marele nostru vecin Ucraina. In Maramuresul istoric, in regiunea Transcarpatia, la nici doi pasi de frontiera de nord-vest a Romaniei se afla borna care atesta ca suntem inima geografica a Europei inca din anul 1887. Manastiri si biserici maramuresene din lemn, cimitire vechi de sute de ani si cetati dacice milenare stau de veghe pe culmi. Salbe de sate romanesti adapostesc maramureseni, adevarati supravietuitori despre care se vorbeste prea putin sau deloc in presa romaneasca. Au gospodarii demne de toata lauda, dar duc lipsa de informatii, presa, emisiuni TV in limba romana. Romanii din dreapta Tisei lucreaza in strainatate si isi ridica vile cu zeci de camere sau isi construiesc drumuri. Cei din Apsa de Jos au un proiect de jumatate de milion de dolari. Manastirea Peri.

LOCUS PERENNIS DILICENTISSIME CUM LIBELLA LIBRATIONIS QUAE EST IN AUSTRIA ET IN HUNGARIA CONFECTACUM MENSURA GRADUM MERIDIONALIUM ET PARALLELOUMIERUM EUROPEUM MDCCCLXXXVII

„Loc etern. Folosind aparate special fabricate in Austria si Ungaria ce masoara meridiane si paralele, s-a fixat extrem de precis Centrul Europei. 1887“

Cam asa se traduce inscriptia din limba latina inscrisa pe borna din localitatea Dilove (Valea Viseului), raionul Rahovo, la o aruncatura de bat de granita de nord-vest a Romaniei cu Ucraina. In Maramuresul istoric a amplasat Societatea Geografilor din Austro-Ungaria un obelisc ce desemneaza centrul Europei in anul 1887. O piatra de hotar, mai multe placute scrise in limba latina, rusa sau engleza, si un obelisc nou ridicat de ucraineni certifica apartenenta istorica a celor doua tari vecine la Europa, chiar daca nu la partea ei cea mai civilizata. Turistii vin si se fotografiaza langa obeliscul care marcheaza kilometrul zero european. Pe deasupra trece un pod de fier ruginit si o cale ferata. Dincolo, la cateva sute de metri distanta, Sighet-Romania. La numai cativa kilometri de Dilove, pe un deal din Apsa de Jos, strajuieste o alta marturie a prezentei noastre de mii de ani pe aceste meleaguri, poate chiar inaintea Europei civilizate. Cetatea dacica de la Malaia Kopania. Doi arheologi, unul ucrainean si altul rus, conduc o echipa de studenti care fac sapaturi in zona. Ultimele ploi care au spalat ramasitele cetatii au scos la iveala ceramica de o valoare inestimabila si chiar podoabe si bani din metale pretioase de care arheologul rus vorbeste cu fereala. „ Autoritatile ucrainene recunosc valoarea istorica si de patrimoniu a cetatilor dacice de pe aceste culmi“, spune Viorel Ciubota, directorul Muzeului Judetean Satu Mare, unul dintre putinii romani care a facut adevarate minuni pentru a pastra o buna relatie cu autoritatile ucrainene.

Si morosenii lor lucreaza in strainatate

Pe granita de nord-vest a Romaniei, de-a lungul regiunii Transcarpatia se intinde o salba de sate si comune romanesti cu specific maramuresean cu totul deosebite. Printre cele mai frumoase si bogate localitati din imediata apropiere a Romaniei. Teacevo, corespondentul satului Teceu din Romania, Apsa de Jos, Apsa de Mijloc, Slatina, Biserica Alba, Stramtura, Topcino, Boutu Mare, Boutu Mic, Podisor, Carbunesti, Plaiut, comuna Vladita sunt locuite aproape in exclusivitate de romani. Satele sunt vechi atestate in secolul al XIV-lea. Un lant de perle romanesti la margine de hotare ce adaposteste peste 40 de mii de suflete de maramureseni trecuti cu vederea de strategia de politica externa a MAE din ultimii ani. Oamenii sunt un exemplu de supravietuire. Au trecut peste ei mai multe imperii : Regatul Maghiar, Principatul Transilvaniei, Imperiul Habsburgic, Monarhia Austro-Ungara, Cehoslovacia, URSS. Mai nou se vorbeste de o euroregiune a Maramuresului. Anul acesta se sarbatoresc 600 de ani de la atestarea comunei Apsa de Mijloc. „In Apsa de Jos sunt moroseni care vorbesc numai romaneste, nu ucraineana“, ne spune Ion Botos, presedintele Uniunii Regionale din Transcarpatia. Oamenii muncesc pe unde pot, in general in constructii. In strainatate sau in marile orase din Ucraina. Rusia plateste cel mai bine. Nu se poate trai cu salariul de la stat. Gospodariile morosenilor intrec orice inchipuire. Casele mai vechi au cate doua etaje si sunt impodobite cu flori, cele noi sunt adevarate palate cu zeci de camere. Casele vechi seamana toate intre ele pentru ca nu au acoperis. Mai bine zis sunt cubice, nu au acoperisuri ascutite. Autoritatile sovietice au interzis acoperisurile in unghi. Marina, unul dintre directorii scolii romanesti din Apsa de Mijloc, s-a intors recent de la munca de langa Odessa. Are palmele jupuite de munca grea din constructii. A plecat la munca impreuna cu toata familia: sotie, baiat si fata, invatatoare si ea la aceeasi scoala. „Vasili e cel mai tare roman din Odessa. Toti cei care isi construiesc vile se duc cu proiectul mai intai la el. El hotaraste ce se taie si ce ramane. Cat material intra si cat nu. Desi nu are studii, este cel mai respectat si trece peste orice inginer. De multe ori consiliaza gratuit“, ne povesteste Marina. „Nimic de statul ucrainean sau roman. Totul dupa puterile noastre. Nu sunt gaze pentru la iarna, dar avem promisiuni.“, ne spune Botos. Incalzirea se face pe lemne si pe carbune. Drumurile sunt proaste si, satui de asteptare, morosenii au inceput sa le faca din bani proprii. Placa de beton de 30 de centimetri este menita sa dureze ca si constructiile din jur. O vesnicie. Totul din bani privati.

Biserici si morminte vechi de sute de ani

„Aci sa odihnesc Petru Ivasco repausat in 19 Jan.1893 in etate de 72 de ani si sotia Maria Dan repausata in 29 Nov. 1889 in etate de 61 ani. Fie-le terina usoara si amintirea binecuvantata !“, citim pe o piatra funerara din marmura neagra. Cimitirele stramosilor de pe culmi, legatura dintre viata si moarte au fost uitate. Morminte fara cruci sau ale caror inscriptii au fost sterse de vremuri, biserici de lemn in stil maramuresean au fost construite pe culmi parca pentru a veghea casele si gospodariile locuitorilor. Unele morminte sunt atat de vechi, incat nimeni nu mai poate spune cui apartin. Mai multe cimitire au fost chiar nivelate, iar autoritatile au interzis inmormantarile timp de 50 de ani. Cimitirele moderne au un aspect mai ciudat. Pietre funerare din marmura neagra pe care sunt impresionate printr-o tehnica speciala imaginile defunctilor si scrisul sunt la tot pasul. De cand s-a rupt biserica ucraineana in trei, adventistii si Martorii lui Iehova au profitat cel mai mult. Templele lor se ridica pretutindeni ca ciupercile dupa ploaie. Majoritatea bisericilor vechi sunt din lemn. Monumentele de patrimoniu construite in stil maramuresean sunt acum inchise. Cea mai veche biserica de lemn din Apsa de Mijloc vegheaza satul de pe un deal inca de la 1428. O alta bisericuta construita pe deal poarta hramul Sfantului Nicolaie si dateaza din anul 1776. Una dintre putinele biserici de lemn din Apsa de Jos la care se mai slujeste a fost construita in 1561. Vine un preot din Romania pentru a tine slujba. Biserica Manasturel a fost construita pe locul unei manastiri cu hramul Sfantul Vasile care a existat inca din secolele 13-14. In anul 1776, pe locul ei a fost ridicata biserica de lemn cu hramul Maicii Domnului. O constructie de tip gotic. In 1941 un viscol i-a rupt turnul. Oamenii au refacut-o cu eforturi proprii. Preotii romani pot fi numarati pe degete. Unul din ei, Sebastian, a avut ceva probleme cu autoritatile si a fugit in Siberia. Mai da tarcoale din cand in cand prin satele din Transcarpatia.

Valtoarea

La fiecare sfarsit de saptamana, familile morosenilor care nu sunt plecati la munca se strang la valtoare. Este un obicei printre romanii din Apsa sa ia masa impreuna. Primarul din Apsa nu pare bucuros de oaspeti. Dispare de la fata locului imediat cum ne vede. Sa fie de vina presa, sa fie de vina Botos? Am auzit un zvon ca ar fi inaintat o initiativa de a schimba numele localitatii cu unul ucrainean. Langa valtoare, barbatii pregatesc saslacul, palincile si vodca, iar femeile salatele. Valtoarea este o imensa masina de spalat naturala. Este folosita pentru a spala lucruri grele ce nu pot fi curatate cu nimic altceva. Cergi grele din lana sau covoare. Din cand in cand este folosita pentru relaxare. Apa de munte ce cade de la o inaltime de 2-3 metri iti face un masaj complet. Totul este sa nu stai in gura jgheabului pentru ca forta apei iti „rupe carnea de pe oase.“

Suflete si case de milioane

Vilele romanilor de pe granita de nord cu Ucraina sunt impozante. Construite din beton de cea mai buna calitate si caramida groasa de un un lat de palma, casele sunt facute sa dureze. „O ridic pentru a doua fata. Prima s-a maritat. A terminat facultatea“, spune un localnic. Morosenii sunt oameni instariti si muncitori, cu gospodarii si case superbe. E musai sa isi ridice casa cu cel putin un etaj mai sus decat vecinul de peste drum. Unii dintre ei au cate 2-3 masini. Vilele noi sunt adevarate palate. Pot avea 30 sau chiar cu 50 de camere. „Sa te uiti la suflete nu la case“, spune Ion Botos. Este aproape imposibil. Mischie si alti baroni pesedisti ar pali de invidie daca ar vedea palatele apsenilor. Undeva, in drum spre Apsa de Mijloc, un localnic ne arata vila cunoscutului patron al Sportului Studentesc, Vasile Siman. „Noi nu ne vindem niciodata casele!“, ne spune Vasile cu mandrie. Ucrainenii mai carcotasi spun ca romanii s-au imbogatit din contrabanda cu metal peste granita si cu altele, lemn, materiale de constructii, tigari. In fata casei, multi au depozite de materiale. Gramezi frumos ordonate de piatra din munte. Parca sunt felii de paine. E folosita in constructii pentru decoratiuni interioare. Materiale de constructii sunt din belsug in aceasta zona. Granita este marcata pe marginea soselei de cateva borne subtiri.

La nici 20 de metri Tisa si apoi, Romania. Profesorul Ion Vlad din satul Podisoru a predat la una din scolile romanesti limba franceza. Acum e la pensie. Traieste intr-o casa modesta, dar are pamant cat vezi cu ochii. Numai pomi fructiferi. „Numai din suc curat de mere“, ne spune el. Palinca are aroma de fagure de miere. Morosenii spun ca este medicament, nu bautura alcoolica.

Romanii din nordul Tisei, intre promisiuni si proiecte

In ciuda bunastarii evidente afisate, morosenii din Ucraina se plang ca au fost uitati, neglijati de patria mama.
„Cu mici exceptii nu avem nici un ajutor, nici din Romania, nici din Ucraina“, ne-a declarat Ion Botos, presedintele Uniunii Romanilor din Transcarpatia „Dacia“. Din pacate si in acest caz, maghiarii ne dau lectii de politica externa. Este cea mai „descurcareata“ minoritate din cele 64 prezente in Transcarpatia. Scoli, carti, publicatii, calculatoare, ONG-uri.

Maghiarii din zona nu duc lipsa de nimic. Se simte inca de la intrarea in Ucraina, prin Vama Halmeu. Daca stii ungureste esti acasa. Lipsesc publicatiile de limba romana, iar televiziunea este prezenta doar cu cateva canale de manele. „Daca in timpul comunismului ne puteam abona la doua-trei ziare sau reviste romanesti, acum este imposibil. Sunt prea scumpe. Mai primim gratuit de la Bucuresti Formula As si de la Oradea revista Crisana“, ne-a mai spus Botos. Din Maramures sau Satu Mare, nimic. Posturile de radio si televiziune care emit 2-3 ore in limba romana de la Ujgorod nu mai ajung in Transcarpatia din motive tehnice. Podul Slatina-Sighet este inchis din anul 2000. Exista promisiuni ca se va redeschide. Romanii din dreapta Tisei si-ar dori un Centru Cultural si o reprezentanta consulara, pentru ca cea de la Cernauti este prea departe. Dotarile scolilor si bibliotecilor romanesti sunt slabe. Cartile si abecedarele ajung cu greu prin societatea „Dacia“ si cateva organizatii obstesti. Legaturile telefonice si Internet sunt slabe, ca de altfel si educatia IT. Romanii din zona isi pun speranta in firma de cablu si telefonie „Concordia“. Avand in vedere investitiile imobiliare din zona, este totusi de neinteles de ce romanii nu cheltuiesc sume modice pe calculatoare pentru copii. Asteapta donatii. Ion Botos si-a deschis muzeu privat acasa.

„Dacia Libera“ ii ocupa morosanului un etaj intreg. Carti rare, costume populare si de epoca, monede vechi, icoane si obiecte de cult, totul numai despre istoria romanilor. Un proiect important al morosenilor il reprezinta reconstructia Manastirii Peri, „un lacas sfant care a existat pe la inceputul secolului X“ la hotarul comunei Apsa de Jos.“

Peri a fost prima episcopie romaneasca din Ardeal. La aceasta manastire s-a tradus pentru prima oara Scriptura in limba romana in anul 1696. Proiectul se intinde pe circa 1,5 ha, iar costurile se ridica la circa o jumatate de milion de dolari. Apsenii au pregatit documentatia tehnica si au depus proiectul la Fondul Romania. Din pacate nu au primit nici un sprijin pana acum.

Dupa alegerile din 2006, romanii au 10 deputati reprezentanti in Consiliul Raional Tiacevo si 5 deputati in Consiliul Raional Rahovo. In Consiliul Raional Transcarpatia au 2 deputati. Toti primarii sunt romani. Ion Popescu este deputat in Rada Suprema a Ucrainei si este presedintele Comunitatii Romanesti din Ucraina care reuneste toate asociatiile romanesti din aceasta tara. Fiecare asociatie are statut aparte si este finantata exclusiv din cotizatii si donatii.

Contributia statelor roman sau ucrainean este zero!

In Transcarpatia, romanii traiesc compact in doua raioane:

Tiacevo romÅni
Apsa de Jos 98%
Slatina 55-60%
Topcino 99%
Stramtura 99%
Boutu Mare 99%
Boutu Mic 99%
Carbunesti 100%
Podisor 98%

Rahiv romÅni
Biserica Alba 98%
Apsa de Mijloc 99%
Plaiut 98%

Eduard Ovidiu Ohanesian, Gardianul