Congresul a fost precedat de şedinţa festivă a Consiliului Naţional care a început cu un serviciu divin oficiat de către membrii Consiliului Naţional preoţii Pavel (Societate “Vatra”, raionul Herţa) şi Gheorghe (Societatea “Siretul”, raionul Storojineţ). În cadrul şedindeţi CN au fost înmânate Legitimaţiile de membri-colectivi ONG-rilor româneşti care au aderat la UI CRU în perioada dintre congrese. De asemenea au fost examinate cererile de a adera la UI CRU a încă 2 organizaţii – a Ligii Tineretului român “Junimea”din regiunea Cernăuţi  (Preşedinte – Vitalie Zâgrea) şi Fundaţia de binefacere “Dacia” din regiunea Transcarpatia “Dacia” (Preşedinte – Elena Botoş). Cererile de aderare au fost soluţionate pozitiv şi în acest fel la UI CRU au aderat deja 26 ONG-uri româneşti din Ucraina. Încă două ONG-uri continuă tratativele de aderare la UI CRU.

La Congres au sosit reprezentanţii membrilor-colectivi, precum şi reprezentanţii din Republica Autonomă Crimeea, regiunile Cernăuţi, Odesa, Transcarpatia, precum şi cei din oraşele Kiev şi Sevastopol. După verificarea înputernicirilor şi confirmarea mandatelor au început lucrările Congresului.

În calitate de raport a activităţii UI CRU fost prezentată monografia “Românii din Ucraina: între trecut şi viitor” (Oradea, 2010, 572 pagini cu hărţi). După dezbaterile ce au durat aproape 4 ore au fost adoptate câteva amendamente la Statutul comunităţii şi au fost alese organele de conducere ale UI CRU. ONG+urile membri-colectivi şi-au desemnat reprezentanţii săi în Consiliul Naţional.

Preşedinte al Consiliului Naţional şi preşedinte al UI CRU a fost reales pentru o perioadă de 5 ani Dr. Ion Popescu, deputat al poporului din Ucraina din partea Partidului regiunilor şi vice-preşedinte al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

Membrii ai Senatului au fost aleşi: pentru zona Kievului – Dr. Vasile Cazac, pentru zona Crimeei – Nicolae Untilă, pentru zona Bucovinei şi regiunii Cernăuţi – Vasile Tărâţeanu, pentru zona Transcarpatiei – Ion Botoş, pentru zona regiunii Odesa – Anatol Popescu. Preşedinte al Senatului a fost reales Vasile Tărâţeanu.

Secretar responsabil a fost reconfirmată Aurica Bijescu. Preşedinte al Consiliului de strategie a fost ales Victor Creţu, iar Preşedinte al Comisiei de cenzori – Petru Posteucă. După încheierea lucrărilor Congresului a avut loc şedinţa Senatului, în cadrul căreia a fost adoptată strategia şi tactica UI CRU la alegerile locale din 31 octombrie a.c., a fost reconfirmat parteneriatul cu Partidul regiunilor, s-a adoptat hotărârea de a se adresa conducerii Republicii Moldova de declara limba română în calitate de limbă oficială sau de a declara la nivel oficial identitatea limbii moldoveneşti cu cea română pentru a ameliora situaţia din învăţământ a fraţilor moldoveni din regiunea Odesa. Senatul a decis sa se adreseze ministerelor de externe ale Ucrainei şi România să accelereze procesul de semnare şi ratificare a acordului privind micul trafic în zonele de frontieră. S-a decis elaborarea noului program de dezvoltare naţional-culturală a UI CRU. S-a luat hotărârea de a elabora Buletinul informativ al UI CRU, posibilitatea de a deschide o pagină Web a Comunităţii ş.a.

A doua zi delegaţii Congresului au vizitat Mănăstirea din Bănceni (Herţa) şi au participat la manifestările consacrate celei de 400 aniversare de la prima atestare documentară a satului Pătrăuţii-de-Jos (raionul Storijineţ) sub denumirea Pătrăuţi (de remarcat, că în 2011 comuna va sărbători cea de-a 600 aniversare de la atestarea sub alt nume – satul lui Pitic). Cu aceată ocazie a fost deschis muzeul satului, s-a adopta stema, imnul şi drapelul comunei. Pe parcursul manifestării consătenii l-au declarat pe Preşedintele UI CRU şi vice-preşedintele AP a Consiliului Europei, Dr. Ion Popescu, cetăţean de onoare al comunei Pătrăţuii-de-Jos.

O corespondenţă de la Secretariatul executiv al UI CRU

www.rgnpress.ro

Sărbători Fericite!

“Eternul Maramureş” vă doreşte, din suflet,  Sărbători Fericite alături de cei dragi!
Fie ca aceste sărbători de iarnă să vă găsească mai buni unii cu alţii şi cu voi înşivă!
Pe acest tărâm mirific, Eternul şi Dragul nostru Maramureş, să ne binecuvânteze Dumnezeu să putem petrece cu toţii sărbătorile în pace şi linişte, împreună cu copiii, părinţii şi celelalte persoane dragi nouă.
Să nu îi uităm acum, în momente de sărbătoare şi fericire, nici pe moşii şi strămoşii noştri, pe acei care au făcut posibil să ne bucurăm împreună de sărbători în tihnă.

Doamne-ajută!

Maramuresul este judetul cu cele mai multe monumente aflate in patrimoniul UNESCO din Romania. Cele opt biserici, unele aflate in stare avansata de degradare, necesita lucrari de reparatii urgente, pentru ca aceste valori inestimabile sa fie salvate si sa poata fi admirate de generatiile care vor veni. Pentru 2010, Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu National Maramures are in plan sa introduca si alte monumente in circuitul UNESCO.

Una dintre problemele capitale ale acestor monumente sunt… banalele paratrasnetele, care ar trebui inlocuite. „Am atras atentia anul acesta, si nu numai, asupra urgentarii schimbarii paratrasnetelor de la monumentele UNESCO. Aceste paratrasnete nu descarca asa cum ar trebui. Nu sunt facute la o adancime corespunzatoare si, atunci cand s-au facut masuratori, s-a aratat ca nu se poate evita pericolul unui fulger si, implicit, al unui incendiu care sa distruga monumentul”, a spus Ioan Marchis, director coordonator al Directiei pentru Cultura.

Un alt pericol il reprezinta instalatiile electrice necorespunzatoare, care pot declansa foarte usor un incendiu. „La monumente de asemenea factura ar trebui sa exista surse de lumina rece, care sa nu puna in pericol nici icoanele, nici patrimoniul mobil, nici peretii de lemn. Am intalnit cazuri in care becurile erau lipite de icoane si a trebuit sa ducem si o multa munca de convingere cu cei care folosesc aceste monumente.

Ioan Marchis este optimist in ceea ce priveste pastrarea traditiilor si a arhitecturii maramuresene. „Daca va exista o legatura intre primar, preot si directorul de scoala, atunci traditiile se vor pastra cu siguranta. Primarul trebuie sa casatoreasca oamenii in haine traditionale si de asemenea sa nu lase sa se construiasca altfel decat in specificul locului, daca se va face o educatie corecta, de protejare si pastrare a patrimoniului, aceste lucruri nu vor disparea. Nu e suficienta o institutie cu opt angajati care sa apere cele 800 de monumente ale Maramuresului. Trebuie sa existe o dorinta interioara, in fiecare om…”

Pentru 2010, Directia Judeteana pentru Cultura Maramures va incerca sa introduca si alte monumente din Maramures in circuitul UNESCO. „Este destul de greu sa clasezi un alt monument UNESCO, dar noi vrem sa incercam. La Ieud, de exemplu, vrem sa clasam si biserica Ieud Ses, care este tot atat de frumoasa ca si biserica Ieud Deal.

De asemenea, am mai vrea sa introducem si biserica din Calinesti in circuitul UNESCO, daca vom putea. Este destul de greu, dar ne ocupam de asta, formam dosarele, ca sa largim patrimoniul UNESCO deoarece mai avem si alte monumente de o frumusete ireala, care au fost neglijate”, a incheiat Ioan Marchis.

Autor: Andrei Gherghel

Sursa: http://www.emaramures.ro

Dumnezău vă-mburde-n rai!

Am revenit cu o veste bună: o parte din manualele pentru elevii din şcoala primară şi gimnazială, precum şi câteva din cărţile religioase pentru copiii din dreapta Tisei, au plecat ieri, 10 noiembrie 2009, către cei care au mare nevoie de ele, şi anume coconii de peste Tisa.

Folosesc acest prilej pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu şi pentru a le mulţumi, încă o dată (şi o voi face de câte ori am ocazia), tuturor celor care ne-au sprijinit şi ne sprijină în continuare  în această acţiune de suflet.

Urmează să predăm către “beneficiarii de drept” şi celelalte materiale colectate, precum şi să continuăm acest act de curaj (mai ales pentru persoanele care reuşesc să transporte peste graniţa de nord, cu Ucraina, aceste materiale). Totodată, am hotărât să mai achiziţionăm, din banii strânşi şi din contribuţiile viitoare, şi alte cărticele religioase pentru copii, pe care le vom trimite cât de repede în Transcarpatia.

Aşteptăm semnale şi din celelalte părţi ale Maramureşului pentru a pune la punct toate detaliile privitoare la această acţiune.

Pentru informaţii suplimentare referitoare la modul în care şi dumneavoastră puteţi ajuta aceste acţiuni vă rugăm să folosiţi numerele de telefon postate pe acest site, la secţiunea Contact, precum şi la adresa de e-mail contact@eternulmaramures.ro

Vă vom ţine la curent cu tot ceea ce se întâmplă în legătură cu acest subiect.

No, aşe! Amu să vede cine simte cu adevărat româneşte!

Vă amintiţi, desigur, că pe la începutul lunii am demarat campania „Apel la educaţie! Apel la viaţă”, campanie prin care am atras atenţia asupra situaţiei moroşenilor din Ucraina şi, în primul rând, am pus bazele unei acţiuni de colectare de materiale în limba română, materiale necesare pentru educarea ROMÂNILOR DE DINCOLO DE TISA.

Astfel, cu ajutorul oamenilor (din Baia Mare şi împrejurimi) care simt cu adevărat româneşte, am reuşit să adunăm şi / să achiziţionăm manuale pentru elevii din şcoala primară, cărţi religioase pentru copiii care ar trebui să aibă încredere în credinţa străbună şi în Biserică, cărţi de rugăciune pentru copii.

Totodată, am început prin căminele studenţeşti o acţiune denumită ad-hoc „Arunci banii pe fumul ţigărilor? Mai bine dai câţiva lei pentru culturalizarea copiilor fraţilor noştri de peste Tisa”, campanie prin care dorim să strângem câţiva lei, din partea studenţilor, pentru achiziţionarea de alte cărţi şi materiale în limba română pentru fraţii noştri de peste Tisa.

În acelaşi timp, în toate zonele ţării încercăm să apelăm la oameni care să ne ajute în sprijinirea spirituală şi materială a oamenilor care trăiesc dincolo de Tisa, în o parte a Maramureşului istoric.

Ne-am bucura să primim sprijin şi din partea editurilor şi tipografiilor care ar putea să ne ajute prin tipărirea de materiale care ar fi necesare culturalizării moroşenilor de peste Tisa, oameni care duc o lipsă acută de limba română, oameni care sunt obligaţi să îşi uite rădăcinile şi obiceiurile.

Pentru informaţii suplimentare referitoare la modul în care şi dumneavoastră puteţi ajuta aceste acţiuni vă rugăm să folosiţi numerele de telefon postate pe acest site, la secţiunea Contact, precum şi la adresa de e-mail contact@eternulmaramures.ro

Acei oameni din dreapta Tisei sunt urmaşii celor care au strigat la Unirea din 1918 „Trăiască România Mare de la Nistru şi până dincolo de Tisa!”, sunt oameni care nu au uitat că sunt despărţiţi cu sârmă ghimpată de fraţii lor de “dincoace de Tisa”, de moroşeni – fraţii lor.

Moroşenii de peste Tisa au nevoie, acum, mai mult decât orcând, de SPRIJINUL NOSTRU. Sprijinul trebuie să se materializeze în primul rând prin donarea de cărţi în limba română, în special pentru copiii din clasele I – IV, copii cărora trebuie să le insuflăm simţăminte româneşti, să-i ajutăm să gândească româneşte, să citească şi să scrie ROMÂNEŞTE. ABCdare, manuale de gramatică, manuale de istorie, cărţi pentru copiii şcolari, cărţi de rugăciune în limba română – sunt cele mai importante lucruri care lipsesc românilor din Transcarpatia.

Pentru cei ce nu au aflat, există insule de românitate în Ucraina, pământ unde nu au pătruns influenţele ucrainene, dar, din păcate, nu a pătruns nici bunăstarea (pentru cei ce sunt dornici de cunoaştere, vă prezint un link http://www.eternulmaramures.ro/2009/09/08/socant-%E2%80%9Cinsula%E2%80%9D-romanilor/). Fraţii noştri “au fost lăsaţi în pace”, dar şi în mizerie şi ignoranţă. Nu există în statistici ca “minoritate română”… Ce greu îmi e să spun “minoritate română” pe PĂMÂNT ROMÂNESC!!!!!

Alte zone din Transcarpatia o duc mult mai bine decât cei din “Insula” românilor, dar şi aici lipseşte accesul la educaţie, în oraşe ca Apşa, Slatina, Biserica Albă (vezi articolul de pe blogul Noua Dreaptă).

Majoritatea reprezentanţilor autorităţilor din Maramureş fac puţin, foarte puţin (sau nimic) pentru a-i susţine şi pentru a susţine efortul de a educa în spirit românesc pe cei din Transcarpatia.

Uniunea Ucranenilor din România se ocupă de bunăstarea minorităţii ucrainene de la noi, dar uită să spună despre umilinţa românilor din Ucraina. Aici strigă să li se asigure ucrainenilor accesul la educaţie, la informaţie, dar în Ucraina îi prigonesc sau “îi lasă în pace” pe români. Pe pământ românesc se întâmplă toate acestea, domnilor parlamentari!

Aşadar, în numele bunului simţ şi al iubirii de neam şi ţară, fac un apel la cei ce simt şi gândesc româneşte: vă rog să ne sprijiniţi în colectarea de materiale în limba română, materiale necesare pentru educarea ROMÂNILOR DE DINCOLO DE TISA. Dacă se va putea, se va strânge şi un fond bănesc pentru achiziţionarea de cărţi în limba română, cărţi ce vor fi trimise celor care au nevoie de ele. Oamenii de dincolo de Tisa sunt sătuli de demagogie, vor cărţi, nu vorbe, vor să aibă acces la cultura română.

Să nu uităm: SUNT FRAŢII NOŞTRI!!! Românii, din puţinul lor şi-au ajutat întotdeauna fraţii, şi-au cinstit dintotdeauna oaspeţii care le-au călcat pragul. Haideţi să demonstrăm, încă o dată, că ne cinstim neamul şi neamurile, limba ROMÂNĂ!

În decurs de 80 de ani, aceştia nu numai că nu s-au lăsat asimilaţi de cehi, austro-ungari sau sovietici, dar au prosperat, numărul celor ce se declară astăzi români triplându-se.

Prima declaraţie politică de solidaritate cu maramureşenii din dreapta Tisei, intitulată “Să nu-i uităm pe românii din Transcarpatia!” a fost redactată şi citită zilele trecute de senatorului PSD de Satu Mare, Valer Marian. Documentul prezentat în plenul Senatului, reprezintă nu numai o reparaţie morală ci şi o recunoaştere a meritelor locuitorilor români din Transcarpatia, despărţiţi de fraţii lor, mai bine de jumătate de secol printr-un gard electric. Documentul se bazează pe mandatul şi informaţiile primite de la asociaţiile românilor din Transcarpatia şi a fost prezentat de senatorul Marian în perspectiva vizitei oficiale a preşedintelui României, Traian Băsescu în Ucraina. Între timp, vizita oficială a preşedintelui român la Kiev şi Cernăuţi, programată pentru 25-26 februarie, a fost amănată pentru o dată ulterioară.

“ După 1990 România a început să manifeste, cam timid, în opinia mea, preocupare pentru comunităţile de români din statele vecine, începând cu românii din Republica Moldova, inclusiv din Transnistria, şi continuând cu românii din Ucraina (din Bucovina de Nord şi din Ţinutul Herţa), din Ungaria (din orasul Gyula şi localităţile limitrofe) şi din Serbia (din Banatul Sârbesc şi de pe Valea Timocului). Din păcate, în aceşti ani au fost uitaţi sau neglijaţi zeci de mii de români care trăiesc în regiunea Transcarpatia din sud-vestul Ucrainei, situată în dreapta Tisei, în zona limitrofă judeţelor Maramureş şi Satu Mare din România. În regiunea Transcarpatia s-au intersectat de-a lungul istoriei aproape toate seminţiile Europei şi, ca atare, aici convieţuiesc peste 100 de naţionalităţi, minoritatea română fiind a doua ca mărime (2,6%) după cea maghiară (12,1%). Potrivit recensământului efectuat în 2001, în regiunea Transcarpatia au fost înregistraţi peste 45.000 de români, dintre care 32.000 locuiesc într-o zonă compactă care a făcut parte din Maramureşul istoric. Situată imediat în dreapta Tisei, această zonă compactă romanească a intrat în 1920, după făurirea României Mari, în componenţa Cehoslovaciei, iar după al doilea război mondial a intrat în componenţa URSS, în cadrul Republicii Socialiste Sovietice Ucraina. În 1920, când a fost împărţit Maramureşul istoric, în dreapta Tisei au rămas circa 12.000 de români, în patru comune: Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Biserica Albă şi Slatina. În 2001, la primul recensământ efectuat în Ucraina după declararea independenţei, după 80 de ani de izolare de patria mamă, nu numai că nu au dispărut prin asimilare, dar numărul lor aproape că s-a triplat, declarându-se români 32.300 de locuitori din aceasta zonă compactă, care convieţuiesc acum în şase comune: Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Biserica Albă, Slatina, Strâmtura şi Topcino. În regiunea Transcarpatia, mai convieţuieşte o minoritate românească de 10 000 de volohi în 11 localităţi din raioanele Perecin, Muncacevo, Velichii Brezunii, Svaleava şi Ujgorod, care nu au fost înregistraţi ca minoritate la recensamantul din 2001, ci ca ucraineni.

O zona compacta de romani maramureseni

Revenind la zona compactă a românilor maramureşeni din dreapta Tisei, nu trebuie să uităm că de aici a plecat voievodul Bogdan şi a fondat statul românesc Moldova, că aici a luat naştere prima episcopie ortodoxă românească din Transilvania şi că aici, la mânăstirea Peri, a fost editată pentru prima dată Sfânta Scriptură în limba română. Să nu dăm uitării familiile nobile din dreapta Tisei, care au dat neamului nostru multe personalităţi ilustre, ca academicianul Ioan Mihalyi de Apşa, care ne-a lăsat „biblia neamului” – „Diplome Maramureşene”, despre care marele istoric Nicolae Iorga scria că „fără această carte nu s-ar putea scrie istoria României”, sau academicianul Mihai Pop, considerat „regele” folclorului românesc. În prezent, în cele şase comune româneşti rupte de Maramureşul istoric funcţionează 13 şcoli, 6 biserici ortodoxe, 4 biserici greco – catolice, 5 asociaţii culturale, două publicaţii periodice („Apşa” şi „Maramureşenii”) şi un muzeu de istorie şi etnografie, cu denumirea „Dacia Liberă” (la Apşa de Jos). Românii de aici organizează în fiecare an 2-3 manifestări culturale internaţionale, cu participări din România, Moldova şi Ucraina, precum şi un festival etnofolcloric local, şi editează 1-2 cărţi in limba română. Localităţile româneşti din aceasta zonă sunt cele mai arătoase din Transcarpatia, iar românii sunt cunoscuţi ca fiind cei mai gospodari şi întreprinzători din regiune.

Uitaţi sau neglijaţi de ţara mamă

Românii maramureşeni din dreapta Tisei se simt însă uitaţi sau neglijaţi de autorităţile din România. Ei se plâng că Ambasada din Ucraina nu întreţine nicio legătură cu aceasta zonă, iar la Consulatul General al României de la Cernăuţi, unde se adresează cel mai frecvent pentru obţinerea de vize pentru intrarea în România, li se spune adesea că sunt cetăţeni ucraineni şi li se recomandă să nu folosească cuvintele „patria mamă” sau „patria istorică”. Se mai plâng că nu a fost stabilită o colaborare cât de cât permanentă şi consistentă nici cu Departamentul Românilor de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, nici cu Institutul Cultural Român. Se plâng şi că minoritarii români nu au drepturi egale cu populaţia ucraineană şi că există o tendinţă de ucrainizare a şcolilor româneşti, anul acesta dispunându-se prin ordin al ministrului învăţământului din Ucraina ca obiectele de bază să fie studiate în limba ucrainiană, ceea ce nu s-a întamplat nici în sistemul totalitar sovietic.

Principalele doleanţe ale românilor din dreapta Tisei

Românii din dreapta Tisei sunt oameni mândri şi demni, care nu cer în primul rând bani de la autorităţile române. Ei vor cărţi pentru bibliotecile comunale şi şcolare din localităţile româneşti. Vor carte religioasă pentru bisericile româneşti. Vor sprijin pentru editarea publicaţiilor şi cărţilor în limba română şi pentru organizarea manifestărilor culturale româneşti. Vor permanentizarea unor relaţii de colaborare sau parteneriate cu instituţiile de cultură din România pentru proiecte transfrontaliere susţinute cu fonduri publice sau comunitare. Vor îndeosebi permanentizarea unor relaţii de colaborare cu consiliile judeţene şi inspectoratele şcolare Maramureş şi Satu Mare. Vor repunerea în funcţie a trenului care lega Sighetul Marmaţiei de localitatea Teresva din Ucraina şi urgentarea constrtranscarpatiauirii noului pod peste Tisa, planificat între localităţile Sighetul Marmaţiei şi Biserica Albă. Vor sprijin pentru reconstruirea Mânăstirii Peri, cu hramul lui Ioan cel Sfânt de Suceava, pentru care a fost obţinut terenul necesar şi a fost întocmit un proiect de către un arhitect din România. Vor sprijin pentru reglementarea statutului vizei culturale multiple în sensul extensiei utilizării ei pentru toată perioada de acordare, fără alte documente justificative solicitate de Poliţia de frontieră, precum şi scutirea de plată a taxei de urgenţă la eliberarea vizelor culturale. Vor să fie recunoscuţi şi trataţi ca români de Ambasada României de la Kiev, de Consulatul român de la Cernăuţi, de poliţiştii români de frontieră şi de alte autorităţi ale statului român. Vor ca ţara mamă să-i sprijine să aibă aceleaşi drepturi pe care le are minoritatea ucrainiană din România.

Apel pentru sprijin şi solidaritate

Adresez, pe această cale, Senatului României un apel special pentru a se preocupa şi de soarta comunităţilor româneşti din regiunea Transcarpatia – Ucraina. Fac un apel la solidaritate şi la implicare în reprezentarea intereselor acestora îndeosebi către colegii parlamentari din judeţele Maramureş şi Satu Mare. Solicit Departamentului Românilor de Pretutindeni să elaboreze şi să prezinte soluţii concrete de finanţare a proiectelor de prezervare a identităţii naţionale a românilor din Transcarpatia. Nu în ultimul rând, adresez, pe aceasta cale, un apel special şi către preşedintele României, domnul Traian Băsescu, care va efectua zilele următoare o vizită oficială în Ucraina, pentru a aborda şi problemele românilor din Transcarpatia în întâlnirile oficiale pe care le are programate la Kiev şi la Cernăuţi.”

Valer Marian – senator