Ioan (János) Bud (30 mai 1880 – 7 august 1950) născut român – mort ungur

Ţiplea Aurel din Dragomireşti, Maramureş, acelaşi care ne-a dat o mână de ajutor la „Drumul lui Pintea”, mi-a atras atenţia asupra unui paradox româno – maghiar despre care puţină lume din Maramureş sau din România cunoaşte. Acest paradox are un nume: Ioan Bud, alias Bud Janos, aşa cum scrie pe unele pagini de pe internet, născut în 30 mai 1880 în „Dragomérfalva, Máramaros megye” Austro – Ungaria, adică Dragomireşti, judeţul Maramureş, pe atunci sub ocupaţie austro – ungară, decedat în 7 august 1950 în Budapesta, Ungaria.

O personalitate controversată, un renegat, renumit politician „maghiar” care a revoluţionat finanţele în Ungaria interbelică, Ioan Bud a fost ministru al Finanţelor în Ungaria între 1924 şi 1928, după ce, în timpul guvernului Istvan Bethlen, a fost ministru fără portfoliu la Ministerul Bunăstării (Közélelmezési Miniszter) şi ca atare preşedinte al Consiliului Bunăstării (1922-1924). Maramureşul a dat pe cel mai important specialist în economie pe care l-a avut Ungaria de după Primul Război Mondial. După 1928 a lucrat în Ministerul Economiei şi în Ministerul Comerţului. Datorită politicii bine-gândite – realizează reforma financiară. De numele lui este legată introducerea unei noi valori pentru moneda „pengő” (1 pengő = 12.500 korona), şi proiectul de lege pentru reducerea procentuală a impozitelor. Bud a reuşit atunci să transforme moneda complet devalorizată a Ungariei, coroana, într-una stabilă: pengő. E, desigur înălţător că un român a fost părintele monedei maghiare, că a fost ministru şi profesor la universitatea politehnică, că tratatele şi enciclopediile de economie maghiară îl amintesc ca pe un specialist de marcă. Deasemena, a iniţiat şi mai apoi a luat parte activă la organizarea Băncii Naţionale Maghiare. Prin reorganizarea economiei şi sistemului financiar maghiar, Ioan Bud a relansat dezvoltarea economică a Ungariei de după război.

În viaţa „personală” Ioan Bud este într-adevăr o personalitate importantă a bisericii greco-catolice maghiare, pe care a sprijinit-o în repetate rânduri. A fost reprezentant în Uniunea bisericilor greco-catolice maghiare al comunităţii greco-catolice din Piaţa Rozsák tere, din Budapesta. La sedinţa de înfiinţare a Uniunii Greco-catolice a studenţilor maghiari, care a avut loc în decembrie, 1943, profesorul János Bud ţine discursul festiv.

Ioan János Bud a fost deputat de Bichişciaba între 1927 – 1938 şi a fost ales cetăţean de onoare al oraşelor Bichişciaba şi Senteş (Ungaria). De numele său se leagă o serie de edificii din Békéscsaba, a căror ridicare a sprijinit-o: sediul Uniunii micilor agrarieni şi Hala comercială, la a cărei festivitate de dare în folosinţă a şi participat. În Budapesta, de numele său se leagă edificii la a căror ridicare a contribuit prin împrumuturi băneşti: renovarea primăriei Budapestei, construirea liceului de fete şi a băii de aburi Arpad.

Deşi de origine română, cu nume maghiarizat cu forţa sau din proprie iniţiativă, nici o faptă, nici o scriere sau mărturie a sa, nu atestă faptul că Ioan János Bud ar mai fi avut după 1920, vreo legătură cu neamul său de origine, de limbă, dar nici cu biserica greco-catolică română. Deşi, probabil, la Hala comercială din Bichişciaba, pe care a cărei ridicare a susţinut-o financiar, ar fi putut auzi că români bichişeni din Chitigaz sau Pusta Otlăcii, vorbesc limba părinţilor lui, când îşi duc la vânzare modestele produse, pentru câţiva pengő.

După retragerea din viaţa publică, Ioan János Bud s-a dedicat muncii ştiinţifice. Drept recunoaştere a calităţilor şi succeselor sale, a primit cele mai importante medalii şi diplome pe care statul maghiar le putea oferi. Dintre lucrările lui mai importante amintim: „Gazdasági élet és közegészségügy” („Viaţa economică şi sănătatea publică”, 1932), „Politikai Tanulmányok” („Studii politice”,1937), „Belkereskedelmi Politika” („Politica comerţului interior”, 1943), „A beruházások és a pénz kérdései” (Investiţiile şi problema monetară”,. „Kartell és kartellpolitika” („Cartelurile şi politca de cartel”,1943), „Gróf Szécsényi István és a XX. Század” („Gróf Szécsényi István şi secolul XX”, 1943), „Idegenforgalom és közgazdaság” („Turismul şi economia”, 1943), „Iparpolitika” („Politica industrială”, 1943), „Vámpolitika és vámügy” („Politica vamală şi problemele ei”1943).

Întrucât interesul austro – ungarilor era de a distruge dovezile care atestă existenţa pe aceste pământuri a descendenţilor geto – dacilor şi de a fabrica dovezi care să ateste continuitatea (???) maghiarilor în această zonă (Transilvania), Bud Ioan (Janos) nu poate fi un exemplu mai puţin referitor la aceste probleme; în Dragomireşti – Maramureş – România, satul în care s-a născut Ioan Bud, azi nu se ştie nimic despre cel care a fost o personalitate politică din Ungaria interbelică, întrucât, ca de altfel în mai toate localităţile din Transilvania, arhivele care atestau drepturi de proprietate sau acte de naştere au fost fie distruse fie expatriate; cum în ziua de azi documentele scrise în maghiară atestă ca Dragomérfalva, Máramaros megye ca fiind parte din Ungaria locul naşterii lui Bud Ioan, nu e de mirare că foarte puţină lume ştie de această personalitate.

Cu toate astea, să nu uităm că un român a salvat economia Ungariei interbelice.Un moroşan mai exact. Fie el şi renegat din proprie iniţativă.

Mulţumesc celor care ne-au ajutat în procesul informaţional cu privire la Ioan Bud, în special doamnei Mihaela Bucin, conferenţiar la Universitatea din Seghedin (acum Szeged în Ungaria), care, din discuţiile cu Relu Ţiplea, mi-a furnizat date importante despre acest subiect.

Bogdan de Vişeu de Maramureş

Pozele care există (sau existau) pe un site de unde le-am descărcat, redau imagini de coşmar: două maşini făcute zob, un carosabil care nu se deosebeşte de câmpul de pe lângă…

Din relatările lui Relu, înainte de a avea loc accidentul lor, au zărit pe carosabil o remorcă răsturnată a unui tir şi mai multe tiruri bulgăreşti staţionate. Iniţial nu şi-au dat seama de ce s-a răsturnat tirul, dar mai apoi au simţit pe propria piele, după puţin timp:

După ce au plecat din zona cu tirurile, pe contrasens au văzut o maşină care venea cu farurile aprinse – faza lungă. Orbindu-i, şoferul care conducea maşina, un Mercedes, în care se afla Relu, nu şi-a mai dat seama unde e drumul, pe un tronson de drum în lucru nesemnalizat a „coborât” de pe partea carosabilă, a intrat în derapaj, apoi a pătruns pe contrasens şi s-a izbit de Opel-ul care circula din sens invers cu fază lungă. Urmarea… se vede în poze.

Relu a rămas prins în maşină, pe locul din dreapta şi a fost nevoie de Descarcerare pentru a fi scos din maşină. Persoanele din Opel au suferit şi ele răni, fiind transportate la Spitalul Judeţean Arad de către SMURD.

Vina… o socotiţi dumneavoastră a cui este:

-         noapte, porţiune de drum în lucru nesemnalizată şi cu diferenţă faţă de afara marginii părţii carosabile de cel puţin 20 cm

-         nefolosirea corectă a luminilor de către şofer

-         poate neadaptarea vitezei la condiţiile de drum, deşi la un drum nesemnalizat oare cum poţi să adaptezi viteza şi la ce să te raportezi?

Sunt tare curios cine îşi va asuma vina pentru nesemnalizarea drumului pe porţiunile în lucru şi cu diferenţe aşa de mari de nivel şi câţi oameni trebuie să fie răniţi şi / sau să moară până să se ia măsuri împotriva adevăraţilor vinovaţi.  Dacă în locul Mercedes-ului era un autocar plin cu oameni care circulau pe “drumul iadului”? Cred că nu e nevoie de prea multă imaginaţie să ne închipuim ce se poate întâmpla dacă “se culcă pe o parte”, darmite să intre pe contrasens şi apoi să se răstoarne.

Doamna ministru Anca Boagiu, se aude din Maramureş la Bucureşti?

Sursa fotografiilor este http://arq.ro/, un articol de pe un site care momentan nu mai funcţionează.

Redau aici conţinutul articolului iniţial:

24 Oct, 2011 | 00:50 |

Duminică, 23 octombrie, în jurul orei 21,00, pe șoseaua Arad – Oradea, un autoturism Mercedes, ce venea dinspre Criș, din motive încă neelucidate (cică!), la un moment dat a pătruns pe contrasens și s-a ciocnit frontal cu un Opel Corsa, care a fost proiectat în afara carosabilului. În urma impactului toți cei șase pasageri din cele două autoturisme au fost grav răniți, fiind necesară intervenția Detașamentului de Descarcerare al ISU Arad pentru scoaterea lor din mașinile avariate. Ulterior toți șase au fost transportați la Spitalulul Județean Arad de către SMURD, circulația pe DN 79 fiind oprită mai mult de două ore.

În cazul în care vreuna dintre victime va fi decedat între timp în spital constructorii Drumului Național 79 pot să-și asume „liniștit” vina, căci le aparține în întregime. Iar ca pedeapsă poate că ar trebui obligați ca, după lăsarea întunericului, să conducă ei înșiși pe porțiunile de drum proaspăt asfaltate și, deci, negre ca smoala și care nu sunt marcate nici măcar pe mijlocul șoselei cu acele linii discontinue, după care șoferii s-ar putea ghida cât de cît. Așa că să nu mire pe nimeni, cînd în plină beznă, conducătorii auto nu mai pot nici măcar aproxima care-i axa și care-i marginea drumului și se ciocnesc într-o veselie.

Vasile Zărăndan” -

http://arq.ro/accident-cu-sase-raniti-grav-langa-simand/

Ieri, 14 octombrie 2011, la 67 de ani de la masacru, un sobor de preoţi a oficiat o slujbă de pomenire la Bisericuţa de lemn cu hramul „Sf. Iosif Mărturisitorul”, aşa cum spunea un preot, un Sfânt, martir, reprezentativ pentru Maramureş, neamul românesc şi ortodoxie.

Au fost pomeniţi toţi cei 31 de martiri şi ne-am rugat pentru sufletele lor. Unul dintre cei 9 preoţi care au făcut posibilă slujba de pomenire a ţinut să ne aducă aminte, pe un ton înălţător, sacrificiul suprem al celor care au fost Martirii de la Moisei, morţi în slujba României şi a credinţei strămoşeşti.

Apoi, flancaţi de reprezentanţii Jandarmeriei române, noi, cei cărora nu ne e ruşine că suntem Români, am purces per pedes către Monumentul Ostaşului Român aflat în parcul municipal Baia Mare, aşa cum am spus că va fi, cu lumini în mâini, adică făclii şi candele aprinse. Nu au putut să lipsească din mâinile noastre Drapelul României şi steagurile a două asociaţii care au făcut posibil acest marş comemorativ: Asociaţia „Eternul Maramureş” şi Asociaţia Noua Dreaptă (filialele din Bistriţa-Năsăud, Cluj şi Maramureş).

Alături de noi au fost şi reprezentanţii Asociaţiei „Avram Iancu” – filiala Maramureş precum şi reprezentanţi ai presei locale, cărora le mulţumim pentru prezenţă.

Un fapt care ne-a bucurat nespus a fost prezenţa la Monumentul Ostaşului Român a Preotului Florian Nechita care, dealtfel, a mai fost alături de noi şi cu alte ocazii şi care se roagă, alături de noi, pentru neamul românesc.

La Monumentul Ostaşului Român, am rostit, stângaci, mai mult cu sufletul decât cu gândul, o scurtă cuvântare în care am amintit, aşa cum se cuvine, numele şi prenumele tuturor celor ce au fost masacraţi la Moisei, urmând apoi momentul depunerii unei coroane în numele Asociaţiei „Eternul Maramureş”.

Aşa cum am spus unui reprezentant al presei locale, acest marş a fost unul din suflet pentru suflete, apolitic şi nepolitizat, aşa cum stă bine acţiunilor comemorative creştine, drept urmare „imaginea” a fost ultimul lucru la care să ne gândim.

Ioan Andreica-Vivat, Simion Sabau, Ioan Sabau, Simion Pop, Vasile V. Curticapeanu, Vasile T.Curticapeanu şi Toader Blaga (toţi şapte din Vişeu de Mijloc, jud. Maramureş), Petru Bejan (din Faragau, jud. Mureş), Mihai Baciu (din Voivodeni, jud. Mureş), Lazar Buja (din Sângeorgiu de Mureş, jud. Mureş), Augustin Ghibutiu (din Voiniceni, jud. Mureş), Simion Gorea (din Milasel, jud. Bistriţa-Năsăud), Gheorghe Grad a Beloaiei (din Săcel, jud. Maramureş), Vasile Hosu şi Iacob Pelea, Vasile Poni (din Sântana de Mureş, jud. Mureş), Vasile Judecan (din Râciu, jud. Mureş), Vasile Oltean (din Berghia, jud. Mureş), Ioan Osorhean, Nicolae Sacui (ambii din Fizesu Gherlii, jud. Cluj), Ioan Pop, Vasile Savina, Mihai M.Radu, Mihai R.Radu (toţi patru din Voivodeni, jud. Mureş), Ştefan Pelea (din Bardesti, jud Mureş), Alexandru Raica (din Hartau, jud. Mureş), Ioan Strete (din Samartinu de Câmpie, jud. Mureş), Gheorghe Ştefan (din Sincai, jud. Mureş) şi Ştefan Tomoioaga (din Moisei, jud. Maramureş), Vasile Ivaşcu-Drăgan, Vasile Petean din Palatca – ultimii doi fiind supravieţuitorii masacrului.

În memoria lor am săvârşit cele ce se cuvin.

Dumnezeu să îi hodinească alături de cei drepţi!

Al dumneavoastră, Bogdan Ţicală de Vişeu de Maramureş de România

Astfel, la ora 19:30, la 67 de ani de la masacru, un sobor de preoţi va oficia o slujbă de pomenire la Bisericuţa de lemn „Sf. Iosif Mărturisitorul” Bd. Republicii nr.8, Baia Mare, Maramureş, Preot Paroh Ortodox Vasile Fodoruţ. Mai apoi, după această slujbă, ne vom îndrepta către Monumentul Ostaşului Român aflat in parcul “Câmpul Tineretului” din Baia Mare, cu „lumini” în mâini şi vom acorda respectul cuvenit unor oameni a căror singură vină a fost aceea de a fi Români (aşa cum spune Vasile Tomoioagă în ziarul on-line emm.ro).

Vă invităm să fiţi alături de noi la această manifestare comemorativă.

„Înfiorătorul masacru de la Moisei, jud. Maramureş, din toamna anului 1944. Comis de “arhanghelii cruzimii” – cum i-a numit Geo Bogza, se adaugă celorlalte cumplite tragedii româneşti din epoca de ocupaţie ungară în Transilvania, după Dictatul de la Viena. Un număr de 31 de ţărani români au fost adunaţi în două case, 29 dintre ei au fost ucişi cu o cruzime bestială de soldaţii unguri în retragere, rămânând în viaţă doar doi oameni, unul a şi înnebunit parţial (Vasile Ivaşcu-Drăgan) şi unul a supravieţuit cumplitei tragedii şi anume Vasile Petean din Palatca, jud. Cluj.

Cei 29 de martiri sunt următorii: Ioan Andreica-Vivat, Simion Sabau, Ioan Sabau, Simion Pop, Vasile V. Curticapeanu, Vasile T.Curticapeanu şi Toader Blaga (toţi şapte din Vişeu de Mijloc, jud. Maramureş), Petru Bejan (din Faragau, jud. Mureş), Mihai Baciu (din Voivodeni, jud. Mureş), Lazar Buja (din Sângeorgiu de Mureş, jud. Mureş), Augustin Ghibutiu (din Voiniceni, jud. Mureş), Simion Gorea (din Milasel, jud. Bistriţa-Năsăud), Gheorghe Grad a Beloaiei (din Săcel, jud. Maramureş), Vasile Hosu şi Iacob Pelea, Vasile Poni (din Sântana de Mureş, jud. Mureş), Vasile Judecan (din Râciu, jud. Mureş), Vasile Oltean (din Berghia, jud. Mureş), Ioan Osorhean, Nicolae Sacui (ambii din Fizesu Gherlii, jud. Cluj), Ioan Pop, Vasile Savina, Mihai M.Radu, Mihai R.Radu (toţi patru din Voivodeni, jud. Mureş), Ştefan Pelea (din Bardesti, jud Mureş), Alexandru Raica (din Hartau, jud. Mureş), Ioan Strete (din Samartinu de Câmpie, jud. Mureş), Gheorghe Ştefan (din Sincai, jud. Mureş) şi Ştefan Tomoioaga (din Moisei, jud. Maramureş). Aceşti ţărani români erau internaţi în lagărele de muncă de la Vişeu de Sus, jud. Maramureş. Erau acuzaţi de “trădare de patrie”, de a fi patrioţi români, ori partizani, majoritatea dezertori, din cauza groaznicelor condiţii la care erau supuşi în detaşamentele de muncă din Maramureş. Din lagărul de la Vişeu de Sus, cei 31 de români sleiţi complet de putere şi din cauza foametei şi muncii forţate, au fost duşi cu un camion la Moisei, satul fiind complet evacuat de locuitori. Au fost închişi într-o căsuţă de lemn, prima data 12, care au fost primii masacraţi, împuşcaţi cu arme automate, cu care criminalii soldaţi unguri trăgeau pe geam şi pe uşă. În altă casă au fot ucişi mişeleşte de către aceeaşi călăi şi ceilalţi români. Pe cei care nu mureau dintr-o dată criminalii îi străpungeau cu baioneta şi îi călcau în picioare. Monstruosul masacru s-a întâmplat pe la orele 15. Noaptea, călăii au incendiat satul, arzând cca. 300 de case.”

(“Moisei” – editura Revista Vatra, Biblioteca de Istorie, Tîrgu Mureş 1982)

„

 “Am montat o troiţă în satul Măgoaja şi doresc să reconstituim Drumul lui Pintea. Cred că acesta poate deveni un brand puternic al Transilvaniei. Mă leg de acest drum turistic şi istoric, şi chiar ecumenic deoarece avem o zonă atractivă”, a spus deputatul.

Dânsul va solicita în acest sens şi către Ministerul Transporturilor punere în evidenţă a drumului DN 18B Măgoaja – Târgu Lăpuş.

“Există acolo un sculptor local care a realizat un bust a lui Pintea, însă trebuie realizată o sculptură pe măsura personajului. La inaugurarea monumentului au participat 400 de oameni”, a adăugat dl Itu.”

 Această ştire, postată în ziarul online Napocanews în 25 septembrie 2011, m-a convins că nimic nu e întâmplător (în politică).

Dacă prin luna iulie 2011 n-am băgat în seamă ameninţările din partea primarului comunei Chiuieşti – Cluj proliferate la adresa celui împreună cu care am demarat proiectul „Drumul lui Pintea” (Augustin Georgiu), mai apoi bătut cu bestialitate de acelaşi primar (Mihuţ Gavril) pentru motivul că nu i-a respectat dorinţa de a politiza acţiunea şi că a atras atenţia asupra adevărurilor despre satul Măgoaja, acum, la mai mult de o lună de la manifestarea din 14 august 2011 de la Măgoaja, un deputat PSD (fost „duşman de moarte” al PNL, acum în alianţa USL), îşi însuşeşte (nu ca un haiduc) un proiect care, din păcate, aşa cum ne-au obişnuit politicienii, va rămâne doar pe hârtie. Sau nu: va fi demarat, iar mai apoi pus în vreun sertar, cu menţiunea „Do not open till Xmas”, adică „las că nu îi lăsăm nici pe alţii să îl facă”.

Noi, Asociaţia „Eternul Maramureş” şi Augustin Georgiu (“un sculptor local care a realizat un bust a lui Pintea“) am demarat proiectul „Drumul lui Pintea” punând la bătaie ce avem mai scump: sufletul. A început ca un proiect din suflet pentru suflete. Cu foarte puţini bani, dar cu PRIETENI şi cu Oameni alături de noi, am încropit un proiect FĂRĂ POLITICĂ, doar cu credinţa în Dumnezeu şi Neam. Şi AM REUŞIT.

Dacă atunci când am cerut sprijinul „autorităţilor” am fost pasaţi de la Ana la Caiafa, acum, „autorităţile”, ca înainte de fiecare an electoral, se întrec în a avea idei de proiecte care mai de care mai interesante. De data asta, însă, ideea şi proiectul ne aparţin. Aşa că îi recomandăm domnului deputat Itu Cornel ca, înainte de a mai face afirmaţii politice şi publice cu privire la proiectul nostru, „Drumul lui Pintea”, să se mai gândească. Nu de alta, dar deja a fost întors de noi şi celălalt obraz. Dacă mai ridică cineva mâna asupra noastră s-ar putea trezi cu ea ruptă! Ştim că politica şi politicienii „e mai presus de lege”, dar nu şi de Legea Lui Dumnezeu. Un Dumnezeu în care ei cred doar când se roagă să nu îi prindă DNA-ul atunci când fură sau doar duminica, ziua în care se afişează ca fariseii la biserici pentru a mai smulge nişte voturi de la „fraiereşteni”. „Nihil sine Deo!” sună doar pentru noi.

Doamne-ajută!

Bogdan Ţicală, Preşedintele Asociaţiei “Eternul Maramureş”

1. Deşi primarul neagă că l-ar fi lovit pe Augustin, din cercetările neoficiale de până acum rezultă că Augustin Georgiu a fost lovit cu pumnii şi picioarele, lovituri care nu i-au pus viaţa în pericol, dar care i-au produs un disconfort vizibil, pentru recuperare fiind necesare un număr de 5 – 6 zile de îngrijiri medicale. Aşteptăm demararea cercetărilor şi din partea organismelor competente.

2. Primarul comunei Chiuieşti, Mihuţ Gavril, a ameninţat telefonic în data de 30.08.2011 conducerea Asociaţiei “Eternul Maramureş” cu demararea unui proces de calomnie în care va cere daune morale pentru cele ce s-au consemnat despre el în ziarul electronic EternulMaramures.ro, uitând că nu noi suntem cei acuzaţi că l-am fi bătut pe Augustin Georgiu, ci el, noi relatând doar mărturia colaboratorului Asociaţiei noastre, adica Augustin. Din păcate pentru edil, ceea ce am consemnat se pare că este 100% adevărat, drept pentru care primarul ar trebui să îşi ceară scuze public de la Asociaţia noastră şi să încerce să repare gafa monumentală pe care a făcut-o lovind un cetăţean al comunei Chiuieşti doar pentru că a spus adevăruri cunoscute de mulţi, dar nerostite până acum din ignoranţă sau de teamă.

3.  Îl anunţăm pe domnul primar că am fost 99,99% convinşi de faptul că nu se vor găsi fonduri pentru acţiunea demarată în 14 august 2011 în Măgoaja, dar prin demersul nostru către Primărie şi Consiliul Local al Comunei Chiuieşti am încercat să atragem atenţia şi asupra activităţilor culturale care se pot înfăptui în satele aparţinătoare. Nu purtăm ranchiună consilierilor (unii dintre ei au promis că ne vor sprijini cu sume de bani, dar… pauză) sau primarului că nu s-au implicat nici cât negru sub unghie în proiectul nostru (deşi primarul ne-a spus că, deşi nu am avut aprobare din partea Primăriei, el nu s-a opus proiectului ba, mai mult, a vorbit cu mai multe persoane să ne ajute???); din contră, îi invităm şi la anul la ediţia a doua a “Drumului lui Pintea”, desigur, tot fără să se implice.

4. Dacă până la un punct discuţiile pe tema “acţiunii civice” a primarului sunt coerente, de la un punct se cam contrazic în declaraţii atât primarul cât şi reprezentanţii forţelor de ordine, motiv pentru care ne-am bucura să pună lucrurile petrecute într-o ordine şi să se pună de acord purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Cluj, d-na Alma Brehariu-Bruja cu reprezentanţii Postului de Poliţie Chiueşti.

5. Dorim să reamintim persoanelor interesate că suntem un ONG civic şi nu organ de cercetare penală sau de alt fel, dar că, fiind implicaţi membri şi colaboratori de-ai noştri nu putem să stăm deoparte şi să privim cum sunt încălcate flagrant drepturi fundamentale ale omului.

În concluzie, celor care aveau dubii cu privire la “faptele de arme” ale primarului Mihuţ Gavril, am prezentat mai sus Certificatul Medico-Legal emis la cererea şi pe numele lui Augustin Georgiu Vasile, certificat care atestă agresiunile asupra sa. Dacă primarul Mihuţ Gavril este atât de credincios pe cât se laudă, ar fi de bun simţ să recunoască fapta şi să îşi ceară scuze de la toate persoanele implicate. Nu de alta, dar, ca să-l cităm din Adevărul „Nu sunt bătăuş, credinţa nu-mi permite acest lucru. ” Poate îi vom accepta scuzele.

Semnează: conducerea Asociaţiei “Eternul Maramureş”

T.B.I.

Prin deosebita grijă şi amabilitate a partenerilor şi prietenilor  noştri din cadrul Asociaţiei „Speranţa” din Slatina (Solotvino) – Maramureşul de peste Tisa, din Ucraina, în persoana domnului profesor Mihai Tocar – preşedintele asociaţiei şi a doamnei Elena Şiman cărora le mulţumim încă o dată şi pe această cale, am putut vizita orăşelul Slatina, primăria acestei localităţi şi împrejurimile, luând contact nemijlocit cu viaţa reală, de zi cu zi, a românilor noştri din aceste locuri. Ne-am străduit să înţelegem problemele cu care se confruntă ei, aspecte ale vieţii economice şi culturale din zonă, aspiraţiile, nădejdile şi dezamăgirile lor referitor la comportamentul oficialităţilor române şi ucrainene  faţă de ei, am discutat în mult prea scurtul răgaz pe care l-am petrecut acolo despre viitorul comunităţii româneşti din regiune şi am încercat împreună să găsim unele soluţii.

Un moment privilegiat care cu siguranţă ne va rămâne întipărit multă vreme în inimi l-a constituit reîntâlnirea cu domnul profesor ION HUZĂU, eminent istoric şi reputat lider intelectual şi cultural al fraţilor maramureşeni din Transcarpatia, care cu multă bunăvoinţă ne-a comunicat multe date şi informaţii istorice interesante cu vervă şi căldură sufletească intensă, transformând oarecum micuţa sală în care ne aflam în spaţiu de „conferinţă”, desigur într-o atmosferă extrem de caldă, prietenească.

Scurta noastră vizită ne-a prilejuit dorinţa arzătoare de a reveni la gazdele noastre, cât mai curând posibil, şi de a ne revanşa la rândul nostru pentru ospitalitatea perfectă de care  noi am avut parte.

Sperăm  din suflet că  cele discutate şi stabilite cu prietenii noştri să se concretizeze cât mai curând în proiecte palpabile şi să-si arate roadele  în planul realităţii materiale, tangibile, atât prin strădania şi vrednicia noastră, cât şi prin implicarea dumneavoastră, a celor care citiţi aceste rânduri  şi sunteţi dispuşi să ne sprijiniţi, după puterile şi posibilităţile dumneavoastră.

Fiindcă nu dintr-o măruntă vanitate deşartă v-am relatat cele de mai sus,  ci am făcut-o cu credinţa de nezdruncinat că o coardă sensibilă din sufletul unora dintre dumneavoastră rezonează  la problemele şi necazurile fraţilor români din Transcapatia.  Noi vă primim  cu totală deschidere, onestitate şi sinceritate.

DETALII DESPRE CUM NE PUTEŢI AJUTA ŞI DATELE NOASTRE DE CONTACT GĂSIŢI AICI: ttp://www.eternulmaramures.ro/contact/

Vom reveni cu noi informaţii şi veşti bune cât de curând.

F.V.C.

Părintele arhimandrit Arsenie Papacioc, duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria – Techirghiol, Stavropighie Patriarhală, a trecut astăzi, 19 iulie, la Domnul,

El s-a stins din viaţă în jurul orelor 10:00, în sânul obştii monahale căreia i-a fost îndrumător timp de 35 de ani. Părintele suferea de mai mult timp de o serie de probleme cardiace şi renale, pentru care a şi fost internat de mai multe ori în decursul acestui an la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa.

Mai multe detalii despre momentele mutării sale la Domnul a oferit pentru Radio TRINITAS, administratorul Centrului social-pastoral „Sfânta Maria” Techirghiol, părintele arhimandrit Cleopa Nistor: „Dimineaţă părintele era foarte slăbit, însă era lucid şi comunica. În jurul orelor 10:00, a fost afectat de o insuficienţă respiratorie şi cardiacă şi răsuflând de trei ori, s-a stins din viaţă. Am chemat salvarea, însă când au ajuns au constat decesul. Părintele a trecut la Domnul liniştit, cu seninătatea caracteristică. O să îl îmbrăcăm în hainele monahale şi cele preoţeşti, iar înmormântarea am vrea să o fixăm pentru ziua de joi şi să fie înmormântat în curtea mănăstirii”.

Arhimandritul Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei Româneşti,s-a născut la 13 august 1914, în satul Misleanu, comuna Perieţi din judeţul Ialomiţa. Numele civil al Părintelui Arsenie a fost Anghel. În 1932 a absolvit Şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti. Este primit ca „frate” la Mănăstirea Cozia în 1947 şi îndeplineşte pe rând mai multe ascultări la Schitul Cioclovina din judeţul Gorj (1948-1949) şi la Mănăstirea Sihăstria (1949). A fost tuns în monahism la Mănăstirea Antim din Bucureşti (1950), a fost hirotonit preot pe seama Mănăstirii Slatina (26 septembrie 1950). Este arestat la 14 iunie 1958 şi condamnat la 20 de ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Astfel, trece prin închisorile din Braşov, Aiud şi Jilava şi a fost eliberat în 1964. După ieşirea din închisoare este numit preot în Ardeal; a fost un timp stareţ la Mănăstirea Cozia, iar din 1976 devine duhovnic al Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.

Sursa: http://www.basilica.ro

Pe lângă cuvântările protocolare, diplomele şi cadorile înmânate preşedintelui Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia DACIA, dr. Ioan Mihai Botoş, simpozionul s-a constituit într-un moment de bilanţ dar şi de angajare în stabilirea unor noi obiective care să contribuie la realizarea principiilor pe care şi le-au propus românii din Transcarpatia.  Din luările de cuvânt a reieşit că a fost şi este esenţială contribuţia administraţiei locale din Ucraina pentru asigurarea cadrului necesar în care românii să-şi desfăşoare activităţile specifice, dar că atât Guvernul României cât şi cel al Ucrainei mai au multe de făcut pentru cetăţenii români de etnie ucraineană din România, respectiv pentru cetăţenii ucraineni de etnie română din Ucraina, pentru ca aceştia să  beneficieze de condiţiile necesare conservării identităţii, elementelor culturale, exprimării libere.

Uniunea Regională a Românilor din Transcarpatia DACIA, a fost , mai ales în ultimii ani, organizatoarea unor evenimente culturale, pline de mesaj, emoţionante, cu impact direct în rândul comunităţilor româneşti de toate vârstele, dar în special în rândul copiilor şi tineretului.

Concursurile dedicate poetului naţional al românilor de pretutindeni, Mihai Eminescu, au constituit adevărate sărbători ale limbii române. La acestea s-au adăugat manifestările  dedicate Zilei Naţionale a României, unor personalităţi ale culturii născute în Transcarpatia, cele dedicate limbii materne sau valorilor culturii populare – cântecul, dansul, costumul popular, obiceiurile şi tradiţiile – precum şi expoziţiile tematice sau documentare şi nu în ultimul rand organizarea unor vizite în patria mamă.

Simpozionul dedicat aniversării a 10 ani de la înfiinţarea Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia DACIA, a avut şi un moment artistic susţinut de copii şi tineri, elevi ai şcolilor româneşti, avându-l ca invitat de onoare pe renumitul interpret al cântecului popular Nicolae Sabău şi un grup vocal din Cernăuţi.

Grupul de români, reprezentând Uniunea românilor din Ucraina s-a deplasat duminică 1 Mai în România, pentru a vizita municipiul Sighetu Marmaţiei, Cimitirul de la Săpânţa şi pentru a participa la Sâmbra Oilor în judeţul Satu Mare.

AUTOR: Ioan Dorel Mariş

Sursa: http://www.sighet-online.ro/