NECESITATEA UNEI REGLEMENTĂRI LEGALE CORECTE A ŞCOLARIZĂRII TINERILOR ORIGINARI DIN COMUNITĂŢILE ISTORICE AUTOHTONE ROMÂNEŞTI

Basarabia e RomaniaÎntr-un articol publicat pe blogul personal, http://cojocari.ro/2016/03/cum-ii-face-misterul-educatiei-din-romania-pe-elevi-sa-se-ascunda-ca-sunt-romani/, dl. Vitalie Cojocari, jurnalist, român originar din Republica Moldova, sesizează o situaţie bizară:  elevii şi studenţii din Republica Moldova, bursieri ai statului român, care au obţinut în acest timp cetăţenia română şi au optat pentru un act de identitate românesc, cu stabilirea domiciliului în România, sunt obligaţi de către autorităţile publice române, în temeiul unor prevederi legale din „ Metodologia de şcolarizare a românilor de pretutindeni, 2015-2016”, să restituie contravaloarea burselor încasate după obţinerea cărţii de identitate româneşti şi stabilirea domiciliului în Ţară. Actul normativ menţionat stipulează că studenţii aflaţi în această situaţie, bursieri ai statului român, îşi pot continua studiile, dar doar achitând taxa in lei, în cuantumul stabilit de senatul universităţii la care sunt înscrişi studenţii respectivi.

Dl. Vitalie Cojocari invocă nişte cazuri concrete, sub protecţia anonimatului celor vizaţi de măsurile luate de reprezentanţii autorităţilor din ţara noastră.

Dincolo de necesitatea respectării legislaţiei în vigoare de către orice persoană aflată pe teritoriul României sau cetăţean român aflat în afara ţării, eu cred că această chestiune impune o abordare nuanţată. Dacă este adevărat faptul că mulţi basarabeni, după obţinerea cetăţeniei române, îşi stabilesc formal, fictiv, domiciliul în România (sunt notorii cazurile din anumite judeţe precum Iaşi sau Vaslui, unde figurau la aceeaşi adresă ca având domiciliul sute (!) de cetăţeni moldoveni, este tot atât de limpede că mulţi studenţi / elevi originari din comunităţile româneşti de peste hotare au motive temeinice să îşi stabilească domiciliul real, efectiv, în ţară. Este un drept inalienabil al lor să studieze, să muncească şi să se stabilească în România, dacă ei doresc asta,  cu atât mai mult cu cât unele ţări din care provin (Ucraina, Republica Moldova ş.a) sunt sfâşiate de conflicte sociale, politice, sărăcie generalizată, etc. Chiar nu cred că există vreo îndoială în această privinţă. Tocmai pentru a-i ajuta statul român le acordă burse de studii şi alte facilităţi.

Ar mai fi un argument în favoarea eliminării restricţiei prevăzută de art. 33 alineatele 1-2 din Metodologia de şcolarizare: studenţii sau elevii bursieri originari din Basarabia, Bucovina de nord şi Ţinutul Herţa sunt, în marea lor majoritate, descendenţii unor cetăţeni români, care aveau domiciliul legal stabilit în România (mă refer la România Mare, la statul român interbelic), şi care şi-au pierdut cetăţenia română, domiciliul stabilit in România, iar în multe cazuri şi-au pierdut şi libertatea, proprietatea sau chiar viaţa, din motive neimputabile lor, respectiv ocupaţia sovietică, bolşevică, din 1940 şi 1944, şi anexarea acestor teritorii  de către  U.R.S.S.

Deci, dacă tinerii aflaţi la studii în România cu bursă oferită de statul român, proveniţi din teritoriile rupte din trupul  României în urma Pactului Hitler-Stalin din august 1939, îşi păstrează cetăţenia Republicii Moldova, consider că nu ar trebui să piardă bursa în urma dobândirii actelor româneşti de identitate şi stabilirii domiciliului în România. Rămâne de identificat o soluţie justă, rezonabilă, care să elimine orice discriminare, şi pentru cei originari din  teritoriile comunităţii româneşti din Ucraina, stat care, din câte cunosc eu, nu acceptă dubla cetăţenie, precum şi pentru elevii / studenţii originari din comunităţile istorice autohtone româneşti din alte ţări, precum Serbia, Ungaria sau Bulgaria.

Ar fi un gest de necesară recunoaştere a unei datorii morale a autorităţilor române faţă de etnicii români care au avut nenorocul să fie separaţi de Ţară împotriva voinţei lor, dar şi o măsură de consolidare a sentimentului naţional şi a ataşamentului faţă de România din partea unor vlăstare tinere din trunchiul nostru etnic, care pot deveni ambasadori ai românismului în ţările şi în comunităţile româneşti de unde provin.

Florin Chiver, Asociaţia „ Eternul Maramureş”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *