Reunificarea Ţării…

Reunificarea Ţării şi combaterea corupţiei, deziderate imperative ale Naţiunii Române, la 97 de ani de la Marea Unire

De la Paul citireSărbătorirea Marii Uniri din anul 1918 ne aduce în atenţie cu mai multă pregnanţă, de fiecare dată, în preajma datei de 1 Decembrie, soarta vitregă a românilor din afara graniţelor actuale ale României. Mă refer îndeosebi la românii din comunităţile istorice autohtone din teritoriile / provinciile părţi componente ale spaţiului etnogenetic românesc, care nu mai fac parte sau nu au făcut parte din statul român modern. Dar nu putem ignora nici necazurile şi problemele cu care se confruntă foarte numeroasa comunitate românească din diaspora, după estimările unor ong-uri şi instituţii fiind vorba de aproximativ cinci milioane de români aflaţi în această situaţie.

După lunga perioadă comunistă, în care idealurile naţionale şi ideile identitare au fost aruncate pur şi simplu în beznă şi trecute sub tăcere de mormânt, pentru a nu-i supăra pe stăpânii de la Moscova şi pe tovarăşii conducători ai ţărilor “vecine şi prietene” din … lagărul socialist, am sperat că, începând cu anul 1989, situaţia se va schimba în bine pentru conaţionalii noştri, fireşte, cu sprijinul puternic şi dedicat  al statului român. Au fost năzuinţe  iluzorii, în bună măsură. Guvernată aproape mereu în perioada aceasta de indivizi cu apucături şi mentalităţi neocomuniste, măcinată de sărăcie şi de o corupţie înfiorătoare şi lipsită de un proiect viabil naţional, altul decât marota “ integrării” în structurile euro-atlantice, România a realizat în ultimul sfert de veac, pentru etnicii români din afara graniţelor, cam prea puţine lucruri şi în general prea târziu. În plus, ţara a pierdut şi mare parte din forţa de muncă tânără, energică, bine calificată, emigrată din motive economice şi /sau profesionale în Occident.

Totuşi, în ultimii ani s-a putut constata un început de  strategie mai articulată şi oarecum mai coerentă a României măcar în relaţia cu celălalt stat românesc, Republica Moldova. La fel, o evoluţie pozitivă am putut observa şi la nivelul percepţiei opiniei publice româneşti faţă de  chestiunea unirii R. Moldova cu România : cam toate sondajele de opinie şi cercetările sociologice relevă o majoritate covârşitoare, mult peste 51 %, de cetăţeni români care îşi doresc reîntregirea  Ţării. Procentul este chiar mai mare în rândul etnicilor români cu studii superioare, fapt deosebit de îmbucurător. Dezideratul unionist e împărtăşit, însă în procent ceva  mai redus, şi de către cetăţenii Republicii Moldova, fapt explicabil prin propaganda permanentă imundă, insidioasă şi calomnioasă antiromânească, efectuată din plin de mass-media aservită regimului moscovit, care domină autoritar spaţiul audiovizual din Basarabia.

Un spaţiu informaţional  şi mediatic comun cu Republica Moldova  este o premiză esenţială pentru a bune bazele proiectului unionist, şi asta ar trebui să fie una din preocupările primordiale ale guvernanţilor români în raporturile cu autorităţile din statul de peste Prut.

Consider că reunificarea se va realiza pornind de la acţiunile concrete şi faptele oamenilor simpli, românii de pe ambele maluri ale Prutului, căci actuala clasă politică din ambele state nu are ( în cea mai mare parte a ei) acest interes şi această năzuinţă, şi în orice caz nu este dispusă să sacrifice nimic din propriile interese pentru împlinirea acestui gest de reparaţie morală şi istorică faţă de Neamul românesc.O bună metodă  de acţiune ar fi pur si simplu presiunea pusă de români pe factorii decidenţi la nivel politic pentru limitarea corupţiei, pentru o justiţie corectă, imparţială şi eficientă, pentru o justă şi transparentă  administrare a fondurilor publice care să asigure creşterea nivelului de trai, România devenind astfel atractivă, din considerente raţional-economice şi pragmatice, şi pentru minorităţile rusofone din R. Moldova, care deţin  pondere, pârghii de decizie  şi poziţii importante în societatea basarabeană ( fapt explicabil prin contextul istoric tragic pentru populaţia băştinaşă românească din această provincie).

Ultimele acţiuni şi succese ale structurilor anti-corupţie din România i-au făcut pe tot mai mulţi cetăţeni moldoveni, exasperaţi de excesele şi furturile propriilor politicieni, să îşi îndrepte privirile peste Prut cu încredere şi cu speranţă. Cetăţenii moldoveni de rând îşi dau treptat seama de gluma cinică şi sinistră cu “ statalitatea “ şi “ neutralitatea “ Republicii Moldova, în realitate un stat capturat de oligarhi care îşi satisfac doar pofta de putere şi de avuţie pe spinarea oamenilor, mimând orientarea politică pro-europeană ( sau pro-rusească, după caz). Aceşti oligarhi şi potentaţi au cu adevărat o singură orientare : umplerea propriilor buzunare…

Dacă Ministerul Public şi instituţiile justiţiei din Ţară vor continua activitatea de “asanare” a societăţii româneşti, vizând (pe lângă politicienii autohtoni)  şi structurile generatoare de corupţie asociate cu diverse corporaţii străine, internaţionale, care devastează de zeci de ani ţara aceasta în complicitate cu elemente din clasa politică de la noi, vom putea spera că centenarul Marii Uniri  ne va găsi în România reîntregită.

La Mulţi Ani, români, oriunde v-aţi afla. La Mulţi Ani, România !

Florin Chiver, Asociaţia „Eternul Maramureş”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *