Eternul Maramureş

Aşa cum au arătat deja o serie de autori contemporani evenimentelor şi cei de mai încoace¹, Astra a pătruns cu destulă greutate şi întîrziere în Maramureş. Trecuseră 50 de ani de la întemeierea Astrei atunci cînd s-a trecut peste diferendele, mai ales cele confesionale, dintre greco-catolici şi ortodocşi, pentru a se ajunge la înfiinţarea despărţămintelor Vişeu-Iza (20 august 1911) şi Sighet (25 februarie 1914).

De aici încolo activitatea astriştilor, alături de cea a Asociaţiunii pentru cultura poporului român din Maramureş (1861)², pentru conturarea unui program cultural şi naţional care să înlăture ceea ce spunea încă din 1862 mitropolitul Andrei Şaguna: „nu vor trece multe zeci de ani şi naţiunea română va fi regenerată şi întinerită în puterile sale intelectuale, industriale şi materiale, pentru că naţiunea este setoasă după cultură şi iluminare, iar membrii acestei Asociaţiuni nu vor cruţa nici un sacrificiu ce ar condiţiona un viitor mai fericit şi propăşirea naţională”³. Desigur că activităţile Astrei din vremea războiului (1914-1918) au fost condiţionate de legile impuse de acesta (cenzură, interzicerea activităţilor partidelor şi societăţilor de orice fel etc.)⁴. Dar atunci cînd a sunat ceasul deşteptării noastre naţionale la 1918, în fruntea celor care au organizat, a celor care au condus şi chiar au luptat pentru Marea Unire aici în Maramureş, au fost tocmai conducătorii şi membrii de rînd ai Astrei: dr. Vasile Chindriş, dr. George Bârlea, dr. Vasile Filipciuc, vicarul greco-catolic Emil Bran, Artemiu Anderco ş.a. Cele de mai sus nu vin să diminueze sau să ignore rolul jucat de membrii celeilalte Asociaţiuni, ca şi a celor care nu făceau parte din acestea. Pe cei enumeraţi mai sus îi regăsim atît în desfăşurarea evenimentelor din comitatul Maramureş, cît şi în cele de la Alba Iulia, acolo unde la 1 Decembrie 1918 s-a realizat Marea Unire a Transilvaniei cu Banatul, Crişana şi Maramureşul⁵. Pînă acum aceste fapte se regăsesc reflectate în studii sau lucrări deja de referinţă pentru istoria acestor locuri, aşa încît nu voi mai insista asupra lor. Ci mă voi referi, cu precădere, la activitatea Astrei de după înfăptuirea acestui act fundamental din istoria noastră naţională. Încă în vara anului 1921 se desfăşura la Sighet Congresul General al Astrei, primul congres al acesteia în România Mare şi în Transilvania întregită cu Partiumul, din care a făcut parte şi Maramureşul. Cu acest prilej dr. Vasile Filipciuc a adresat un vibrant mesaj în favoarea românilor rămaşi dincolo de Tisa, arătînd că noi, maramureşenii, „nu vom recunoaşte niciodată graniţa dinspre Cehoslovacia şi vom pretinde mereu drepturile noastre strămoşeşti asupra patrimoniului românesc de peste Tisa, unde avem fraţi români dintre cei mai buni, precum şi alţi fraţi care s-au slavizat din vitregia timpurilor”⁶. Pentru că timpurile n-au fost întotdeauna bune cu noi românii, aşa încît şi activitatea Astrei a trebuit să continue, să se adapteze la noile realităţi socio-istorice şi economice ale Maramureşului, ale României interbelice. Noi ştim că încă din 1897 s-a hotărît în Comitetul Central al Astrei înfiinţarea Casei Naţionale cu aşezăminte de cultură, care să dispună de biblioteci proprii, care să organizeze muzee şi care să dispună de fonduri necesare organizării de activităţi cît mai diverse în plan educativ-formativ şi cultural-naţional. O asemenea Casă Naţională Regională a Astrei funcţiona la Sighet încă din anul 1920, ca o „fiică inspirată a Asociaţiunii sibiene”, după cum spunea Iuliu Manolescu⁷. În condiţiile crizei economice interbelice, primele subvenţii ale statului, care au fost însă sistate începînd cu 1929, au fost şi cele care privesc activitatea Astrei. Acestea au fost reduse cu 35%, fapt ce constituia „o ameninţare a însăşi existenţei Asociaţiunii culturale a… românilor din România Mare”⁸. Un alt pericol pentru existenţa şi funcţionarea Astrei a fost – în mod paradoxal – tocmai înfiinţarea altei instituţii de cultură: Fundaţiile Culturale Regale! Nu de puţine ori aceasta a căutat să minimalizeze rolul şi activitatea Astrei, pentru a avea acces tocmai la fondurile destinate de stat chiar acestei vechi asociaţiuni culturale. În faţa acestei ameninţări Comitetul Central al Astrei, mitropoliţii şi episcopii celor două biserici din Ardeal, Banat şi Maramureş au adresat astriştilor un Apel în care erau îndemnaţi la unire, la revitalizarea activităţii despărţămintelor, pentru păstrarea tradiţiilor, a portului şi a folclorului şi pentru depăşirea „declinului etnic”⁹. Dar se pare că situaţia nu s-a remediat, de vreme ce în 1938 situaţia materială a Astrei devenise atît de precară încît s-a cerut absorbirea ei de către… Fundaţiile Culturale Regale!? Însă, prin Legea Serviciului Social se menţine şi Astra, alături de Institutul Social – care avea misiunea de a pune în practică această lege în Ardeal, Banat, Crişana şi Maramureş. Serviciul Social urmărea atragerea elevilor şi a studenţilor la activităţile culturale, la cercetările monografice, la organizarea de şcoli săteşti şi chiar orăşeneşti ş.a. Numirea într-o funcţie publică era însoţită, în mod obligatoriu, de un certificat din care să rezulte că solicitantul a efectuat un an de serviciu social. Acest serviciu nu şi-a atins scopul şi în 1940 a şi fost desfiinţat. Probabil că un rol în acest eşec l-au jucat şi neînţelegerile permanente dintre conducătorii celor două instituţii: Iuliu Moldovan (Astra) şi Dimitrie Gusti (Institutul Social). Dar, în ciuda dificultăţilor de tot felul, Astra şi-a văzut de drum, continuînd să-şi înfăptuiască programul. Pe lîngă publicaţiile, de acum cunoscute, ale Astrei centrale („Transilvania”, „Analele Asociaţiunii”, „Ţara noastră”), din iniţiativa unor despărţăminte au fost editate diverse publicaţii. Astfel, în Maramureş, dr. Vasile Ilea scotea în 1927, la Sighet, publicaţia săptămînală „Astra Maramureşeană”, gazetă care a supravieţuit pînă în preajma Diktatului de la Viena, deşi urmele acesteia nu sînt de găsit prin arhivele şi bibliotecile judeţului¹⁰. Chiar la primul Congres General al Astrei de după război (Sighet, 1921) s-a putut raporta că „în acest an am început şi Biblioteca Astra, publicaţiune menită mai mult intelectualilor noştri”¹¹. Care a fost soarta acesteia în timp? Aproape aceeaşi cu a altor publicaţii fără susţinere financiară: a dispărut fără urme deosebite în viaţa Maramureşului. În ideea răspîndirii cărţii în limba română, în vremea Austro-Ungariei un fapt aproape imposibil de realizat în mod oficial, s-a încercat a fi suplinită tocmai prin înfiinţarea de biblioteci săteşti (în acest sens este de amintit activitatea Societăţii de lectură „Drăgoşiana”, întemeiată de Asociaţiunea maramureşeană la 1867¹²). În 1914, de exemplu, din donaţia lui Vasile Stroescu (25.000 coroane), s-a hotărît înfiinţarea a 150 biblioteci în satele comitatelor Maramureş, Bihor şi Sătmar. Din păcate, nu ştim cîte asemenea instituţii au fost efectiv întemeiate şi, mai ales, cîte au fost înfiinţate în Maramureş¹³. Mai sigur este că aici nu s-a înfiinţat nici una, mai ales dacă ne gîndim la „concurenţa”, cel mai adesea nefolositoare, dintre cele două societăţi. La Vişeu de Sus funcţiona totuşi, înfiinţată imediat după constituirea despărţămîntului, o bibliotecă cu 589 volume, majoritatea donate de Emil Bran¹⁴. În schimb, la Sighet, abia la 1927 avem o primă informaţie: biblioteca Astrei dispunea de 1.200 volume de carte¹⁵, în acelaşi timp existînd şi alte cîteva zeci de mici biblioteci astriste săteşti.

O iniţiativă demnă de menţionat aici, pentru perioada interbelică, este  înfiinţarea la Sighet, în 1935, a Conservatorului de muzică şi dicţiune, care îl avea ca director şi mentor pe Dimitrie D. Stan¹⁶. În anul următor acest conservator avea 4 clase (teorie muzicală, vioară, canto şi pian) şi avea înscrişi 60 de elevi. Corul şi orchestra acestuia a susţinut numeroase concerte la Sighet, dar şi în alte localităţi cu tradiţie muzicală în epocă: Baia Mare, Vatra Dornei, Cernăuţi ş.a. Totul a culminat cu montarea operetei lui Ciprian Porumbescu Crai nou, în anul 1936. Acest spectacol a mai fost jucat şi la Vişeu de Sus. Din considerente extra-artistice, conservatorul va fi desfiinţat odată cu ocuparea Maramureşului de către unguri, în 1940¹⁷.

1.     Pamfil Maftei, ASTRA şi rolul ei în cultura naţională (1861-1950), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986, p. 38 şi urm.; Alexandru Filipaşcu, Istoria Maramureşului, Bucureşti, 1940, p. 226-227; Vasile Dăbală, Din activitatea Despărţămîntului Vişeu-Iza (1911-1918), în „Astra Vişeuană”, an I, nr. 1, 1996, p. 1-2; Ioan Dordea, Din activitatea Despărţămîntului Vişeu-Iza al Astrei pentru păstrarea fiinţei naţionale, în „Marmaţia”, an IV, 1978, p. 170.

2.     Marian Nicolae Tomi, Maramureşul istoric în date, Ed. Grinta, Cluj Napoca, 2005, p. 141-180 (vezi şi bibliografia).

3.     Pamfil Maftei, op.cit., p. 41;

4.     Al. Filipaşcu, op. cit.; I. Dordea, op.cit.; V. Dăbală, op.cit..

5.     Al. Filipaşcu, op.cit., p. 237; Vasile Căpâlnean, Maramureşenii şi Unirea din 1918, în „Marmaţia”, an IV, 1978, p. 197-209;  Maramureşul şi Unirea (1918), Baia Mare, 1968, passim; Maramureşenii în lupta pentru libertate şi unitate naţională. Documente 1848-1918, sub red. V. Căpâlnean, I. Sabău şi V. Achim, Bucureşti, 1981, p. 304, 312, 315, 321, 341-346, 366-369.

6.     Al. Filipaşcu, op.cit., p. 245.

7.     P. Matei, op. cit., p. 64.

8.     idem, p. 66-67.

9.     idem, p. 73.

10.    idem, p. 208.

11.    idem, p. 219.

12. M.N. Tomi, op. cit., p. 120 şi urm.; Analele Asociaţiunei pentru cultura poporului român din        Maramureş (1861-1905), Gherla, 1906, p. 22-23.

13.   P. Matei, op.cit., p. 231.

14.   M.N. Tomi, op. cit., p. 141.

15.   P. Matei, op. cit., p. 233.

16. Ion Ardeleanu-Pruncu, Şcoala de artă „Gheorghe Chivu”, Sighetul Marmaţiei. 140 de ani de învăţămînt artistic, Sighetu Marmaţiei, 2006, p. 14-36, 46-51.

17.   P. Matei, op. cit., p. 259.

Marian Nicolae Tomi

Sursa: astra.iasi.roedu.net