Eternul Maramureş

Mizerie, manele, vulgaritate, ţigănie, lipsă de respect şi bun simţ, comerţ ambulant de proastă calitate, publicitate gratuită… aceste lucruri caracterizează în ultima vreme mai toate sărbătorile religioase din Maramureş sau din ţară.
Dacă nu e campanie electorală să apară „împărţitorii de bere, mici şi calendare”, atunci nu lipsesc tarabele cu legume şi fructe de grădină „meid in Turchei”, vânzătorii de oale, linguri de lemn, haine noi „secănd hend”, jucării interzise în orice magazin care se respectă, iconiţe „sfinţite” (direct în fabrica din beci), cerşetori şi alcoolici.
Am văzut deunăzi pe internet câteva poze, printre care şi unele de la hramul unei Mănăstiri din Maramureş şi mi-am permis, chiar dacă nu am acceptul fotografului, să postez câteva aici. Cu părere de rău mi-am amintit că activităţile „lucrative” enumerate mai sus se desfăşoară pe lângă şi în incinta mănăstirilor din toată ţara, mai ales cu ocazia diverselor sărbători creştine.
Din lipsă de sprijin din partea forţelor de ordine şi, poate, din ignoranţă, călugării, preoţii şi stareţii mănăstirilor maramureşene, în timpul sărbătorilor în care sunt implicaţi, nu fac faţă avalanşei de oportunişti care apar să facă şi ei „un ban cinstit” de pe urma sărbătorilor creştine.

[Iisus a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi şi de porumbei şi pe schimbătorii de bani şezând acolo. Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toţi din templu, la fel ca şi oile şi boii; a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi a răsturnat mesele, iar celor care vindeau porumbei le-a zis: «Luaţi acestea de aici! Nu faceţi casa Tatălui meu casă de negustorie"»]
Cam aşa ar trebui făcut şi acum cu acei care pângăresc adevăratul sens al sărbătorilor creştine: rugăciune, meditaţie, împăcare cu sine şi cu Dumnezeu.
Din păcate, a devenit un obicei din a face din orice sărbătoare religioasă prilej de comerţ de toate felurile, de la campanie electorală (un fel de comerţ cu voturile oamenilor şi cu adevărul şi minciuna) şi până la vânzarea de icoane prost executate şi, în nici un caz, sfinţite.

Dacă lăcaşurile de cult au vreun avantaj financiar din acest pseudo-comerţ nu ştiu, ştiu doar un singur lucru: activităţile acestea nu le aduc deloc servicii, ci doar deservicii, transformând sărbători închinate credinţei în spectacole de circ ieftin.
Ar fi foarte bine şi de bun simţ ca la aceste sărbători să se interzică accesul pe o rază de câteva sute de metri „comercianţilor” ambulanţi, precum şi campaniadelor electorale de doi bani, în care „aleşii poporului” se înfruptă din bucate preparate cu trudă de mireni şi agonisite din donaţiile oamenilor de bună credinţă.
Totul devine prea lumesc. Devine totul de vânzare. Cei care se ridică pentru normalitate şi credinţa strămoşească sunt înfieraţi ca extremişti… în schimb, cei care propovăduiesc o falsă normalitate, împotriva firii, sunt ridicaţi în rang şi răsplătiţi. Din cauze dependente sau independente de noi ne vedem părinţii, fraţii şi surorile, rudele, doar „de Paşti şi de Crăciun”, în rest ne ascundem capetele în nisipul transformat în grijile de zi cu zi, în lipsa de bani şi în „lipsa de timp”.
Ne întoarcem faţa către Dumnezeu doar la boală şi necaz, când avem nevoie de El.
Ce s-ar întâmpla, oare, dacă, El şi-ar întoarce faţa de la noi? Refuz să mă gândesc la consecinţe.

Doamne ajută.

Sursa pozelor: http://maramures.it.home.pl/maramures/